Cand cosul se razbuna! (Omul cu un cos… rosu! – ep.12)

“Rudolf”. Din ziua “aia”, asa l-au numit…
Incepuse ca o zi banala, s-a trezit, si a plecat spre scoala, in graba.
Ca de obicei greseala vietii lui, a fost, acea, mica parte a diminetii cand uitase sa se uite in oglinda.
Chiar si cand s-a facut freza, a uitat sa focalizeze. Era prea concentrat la par.
“Sa stea in sus, sau intr-o parte?”
Era o dilema. Nestiind va urma…
Ajuns la liceu, colegii de pe hol il salutau, simtindu-se ca o vedeta, peste noapte…
Dar de ce-l numeau asa? De ce sopteau, sau strigau?
“Salut, Rudolf!”
“Ce faci, Copsa Mica?”
“Neata, avem clovni in scoala?”
“Salut, bai, ce luminezi asa?”
“Te-ai impodobit de Craciun? Deja?”
“Ala e un led?”
“Feriti-va de explozie!”
“Are o bomba cu el!” si alte d-astea…

Si-a dat seama ca are ceva pe fata, si intreba un coleg ce e. Dezastru!
Fugi la baie, si vazu. Un cos in toata splendoarea. Din acela rosu, mare, care da sa iasa afara si care culmea, e pe nas. In vazul tuturor! De parca si striga de acolo facand cu mana:
“Heeei, m-ai vazut? Sunt mic si rau! Tu, de colo! Vrei sa ma storci?”
Scarbos. E cosul care nu te lasa sa vorbesti. Iti distrage atentia, si te hipnotizeaza…
“Hei, uite-ma! Uita-te la miiine! Eu sunt impooortant! Vrei sa ma mangai? Poate ma coc mai repede!”
Rudolf, trebuia sa ia o decizie. Ori isi punea o mica hartie pe nas, dar nu putea asta, ca daca zicea ca s-a taiat la barbieri, nu se barbierise 🙂
Ori, isi facea cu pixul o mica floricica in jurul lui, cu petale… si daca “bubuia” sa vezi atunci “floricica mortii”!
Decise, sa si-l poarte cu mandrie. “Uatdafac” doar era adolescent!
Si si-a luat nasul la purtare, in ziua aia. Intra in vorba cu toti colegii, si ii umplu de grimase si de scarba. Nimeni nu mai manca.
El avu o zi miraculos de buna, iar ceilalti, una dizgratioasa, urata, rosie, umflata…
Rudolf invinse, in ziua aia, chiar daca asa i-a ramas “numele” si in ziua de azi.
Poate daca ar fi folosit „Gerovital Plant Stop Acnee”…

Articlo scris pentru Super Blog 2013 si Farmec.