(varianta soriceasca, in care zombie-ul esti chiar tu!;)
Soriceii – aceste mici fiinte dragalase, scumpe, personaje de desene animate sau benzi desenate, in chip de jucarii de plus mustacioase…
Ne plac asa, cand sunt persoanje haioase, dar cand vine vorba face-to-face, se schimba totul la 180 de grade, si devii un killer fara mila, te transformi dintr-o fiinta rationala plina de bunatate intr-un monstru SF..
Cel putin, asa te vede, el. Soarecele.
Bine, daca e ditamai Sobolanu’, ai cam pus-o ca ala e in stare sa “o dea, parte in parte” cu tine, si ai putea iesi sifonat, mai rau decat “VanDam care si-ar lua-o urat de la BrusLi” 🙂
Sa revin la filmul meu... Se facea ca era acum vreo 7-8 ani, intr-un frumos apartament, la etaj…Casa mea, afacerea mea, practic. Iar eu sunt Adminul! 🙂
Era noapte. Nu stiu, cum noaptea incep toate, dar se pare ca se vorbesc intre ei/ele, cumva…
De obicei, nu te deranjeaza bubuitul bassului vecinului, sau maneaua lu’ deVito, cand urla de la celalalt vecin, ca… te-ai obisnuit si sunt inofensivi pana ala un punct, dar adormi.
Ei bine, la soricei e altfel. E de-ajuns un mic Scartz, sau o miscare nefireasca, abia perceptibila, si urechea-ti mica si adormita, deodata se ciuleste!
Si sta, si incepe ca un Radar sa cerceteze intunericul, si cand da sa adoarma… Scartz!
Ce dra… asta e soarece!
– Ai auzit si tu? intrebi sotia.
– Ce sa aud?
– Soarecele?
– Ce soarece?
– I-auzi, iar se aude, e dupa sifonier! AAAaaaah!
Si sari, aprinde lumina… pe unde a intrat?… pe sub usa?
Inarmeaza-te cu o coada de matura, de parca ala e in stare sa te sugrume.
– Hai goneste-l!… Deschide usa sa iasa! Sa iasa pe unde a intrat!…
– Pai pe unde a intrat? Ca n-avea pe unde… Poate l-ai luat tu pe picioare!…
– Ce? Iti arde de glume, acum?
Si discutia devine brusc intre tine si sotie, ca n-ai fost in stare… ca trebuia sa… si alte d-astea, iar soricelul sta si se uita cu ochisorii lui mici si rotunzi, negrii, ca doua bobite de icre negre, si se amuza pe seama voastra.
Cu chitz chiu, cu vai, il dai afara pe hol. Fuge de nebun si se ascunde, normal.
Ce faci il urmaresti toata noaptea, prin toata casa, si sa fii zombie la munca a doua zi?
Sau te bagi in camera si te baricadezi?
Tu pleci, dar ea sta acasa. Si.. dar, ma lasi singura cu el, maine?!
Si uite asa, esti tu barbatul casei, si apare vechea “gasenita” cu castronul, branza, nuca, scobitoarea… o veritabila capcana ca-n jungla amazoniana. Ca daca eram Bear Grills, il pandeam c-o sulita si la final in macam la protap in mijlocul sufrageriei, satisfacut. 🙂
Buun… zis si facut!
Ingrediente: Se ia deci, un castron, o bucata de branza mai tare, eventual cascaval, o nuca, o scobitoare, o tava, si se monteaza “pisele de puzzle criminal”, apoi putina indemanare si… rabdare.
Poate ai noroc sa-l prinzi, si sa auzi acel POC!
Un POC! eliberator, suprem!
Apoi, auzi sub castron cum se zbate. Si vin intrebarile inevitabile:
Si ce faci cu el? Cine o face? Ai sange rece? Si ochisorii? Si mustatile? Si daca ii cheama si pe ceilalti? Fratii mai mari! Da’, de ce Eu!
“Treaba murdara” eu am facut-o, ofcors, dar nu am avut curaj sa-l omor. L-am aruncat in gol, de la etajul 3. Fara bungee jumping, nelegat, asa ca un liliac fara aripi ce e, si ce si-ar fi dorit sa fie!
Asta n-ar fi fost nimic, dar daca ati vazut filmul World War Z, in care veneau “zombii ca chiombii” unii peste altii si din ce in ce mai multi… cam asa s-a desfasurat treaba soriceasca, pana am devenit oficial un Zombie, de noapte.
Timp de doua saptamani am prins zi de zi si noapte de noapte, noi si noi, sau aceiasi (?) soricei.
Pe principiul: “ce nu te omoara, te face mai puternic si mai multi!”
Prindeam cate 3-4 pe noapte, cu capcana mea, care nu mai facea fata. Ma mir ca n-am prins si doi de-o data! 🙂
Bineinteles, ca-i aruncam pe geam, si ei intrau… pe usa, gen.
Da’ pe unde intra, frate! ma gandeam.
Dupa lungi framantari, si cautari, am gasit raspunsul! Evrika! Impreuna cu cainele familiei care lupta alaturi de mine ca-n 300 la Termopile!
Intrau pe unde intra si Mos Craciun. Pe cos, frate! Care cos, dadea-n centrala termica si coborau prin ea. Ataaat!
Veneau din subsol, catarati pe cos! Probabil la caldura. Desi era toamna, si nu dadusem drumul la centrala.Tot blocul avea probleme!
Otrava nu puteam sa pun ca aveam cainele, si scapam si de ei si de… el. Asa, ca am continuat, sa lupt, pana ce am chemat o echipa de deratizare, adica ca-n “ghost busters” pe cineva Calificat. Si s-a facut… Liniste! Zen total!
Soarele a rasarit, din nou, noaptea a fost Noapte iar Zombie-ul din mine, se linistise! Ochii imi intrasera la loc in cap, si nu mai erau rosii vinetii, gura incepuse sa si zambeasca. 🙂
Asta mai in gluma, mai in serios, treaba asta cu soriceii si sobolanii, e cat se poate de serioasa ca stim cu totii ca sunt purtatori de microbi si boli.
Ca sa nu cumva sa treceti prin ce am trecut eu, sa va dau pontul, ca poate nu vrei sa fii actor in propriul film 7D.
Eu ii recomand pe cei de la DDD (firma deratizare) aka Deratizare, Dezinsectie si Dezinfectie. Care au si un nr scurt, cat sa-i tii minte si sa-i suni degraba…
021 9662
care da si numele site-ului cu .ro in coada (de soricel, sau ce vrei tu).
Sunt profi, si te pot ajuta sa scapi rapid de tot felul de daunatori de la plosnite, gandaci, furnici, paianjeni si pana la greieri, lilieci, si insecte care inteapa.
Site-ul este foarte bine structurat si poti gasi tot felul de informatii bune “la casa omului” cu poze multe ca sa indentifi mai usor “micutii criminali”, si plus ca esti ajutat si online intr-o casuta de chat. Eu am vorbit cu… Luciana. 🙂
Vezi, ca ai parte si de o evaluare Gratuita!
Dar cel mai bine suna la 021/9662, ca sa scapi de pacoste!
am pe scara sobolani cat pisica ! 😀
😀
nu glumesc ! cand l-am vazut desi aveam in mana lopata de zapada am ramas blocat 25 de secunde cat se plimba pe hol in jurul meu si nu am realizat ca era indicat sa-i dau in cap ! l-am lasat sa coboare treptele de la etj. 4 la parter mergand inaintea mea. abia jos mi-am dat seama sa-l atac , dar nu l-am mai prins din urma cu toate ca nu a fugit , ci era foarte linistit in miscari !