Primavara. Cat nu asteapta biciclistii, dupa o iarna friguroasa sa iasa in niste ture lungi sa se bucure de razele calde ale soarelui? Slava Domnului, ca iarna ce tocmai a trecut nu a fost chiar atat de cainoasa, si astfel mi-a dat prilejul, sa pot pedala cativa zeci de kilometri, pe o vreme calda, placuta desi cetoasa si intunecata, dara fara sa ma imbrac excesiv, si fara sa-mi inghete extremitatile. A, si era sa uit: fara vant! Ca stim cu toti ce enervant poate fi, mai ales cand bate din fata sau lateral. Din spate poate sa bata, cat o vrea si e de preferat! 🙂
Iesirea din iarna s-a soldat si cu o padure, cam umeda, cu noroi, care a incarcat cauciucurile excesiv, dar m-am descurcat, cu cei doi tovarasi de drumetie. A fost de efect!
Ei bine, cateva ture scurte mai merg si pe zapada, daca vrei ceva putin mai extrem, sau pe vreun lac inghetat bocna, desi nu e recomandat, dar n-ar mai fi extrem daca ar fi toate recomandate, nu? Mi-aduc astfel aminte mai din tineretile adolescentine, can mai faceam d-astea, iarna.
Eu unul am asteptat primavara asta, uitandu-ma lung la bicicleta mea MTB din balcon, ce sedea alaturi de bicicleta fii-mii, ca doua vechi tovarase de drum, desi au fost achizitionate anul trecut. 🙂
Am surubarit impreuna cu fii-mea, la ele, chiar si unde nu era cazul, le-am uns si sters de praf, asteptand… caldura!
– Tati, cand mai iesim? Cand vine Primavara? Cat mai este? Pe unde o sa ne plimbam? Oare mai stiu sa merg pe bicicleta? Ce dor imi e sa pedaleeez…
Incearca sa raspunzi in fiecare zi la intrebarile astea, cand afara e frig, si nu ai iesi nici macar pe jos!
Si zilele de iarna au trecut, cu prognozele meteo in ochi in fiecare zi, si cu ochii pe cer in cautarea soarelui, dar si pe pamant in cautarea firelor de iarba verde.
Prima tura am facut-o singur, intr-o dimineata racoroasa, dar calda daca ma gandesc la iarna, m-am echipat, cu rucsacul cu merinde in spate, “ciclocomputerul” de pe smartphone pus pe ON cu GPS, si da-i talpa vreme de doua ore pe un traseu de vreo 30 de km, care mi-a incantat simturile, si dezmortit articulatiile (intre noi fie vorba, cat am stat in casa am mai “pedalat” pe un stepper, dar nu se compara, asa de intretinere)
Traseul a inclus plecarea din Bragadiru – Clinceni – Ordoreanu – padurea Teghes si retur.
Inca natura nu se trezise la viata, dar de-abia asteptam sa revin in zilele urmatoare, si mai inarmat. Va zic cu ce, mai incolo.
A venit si ziua in care am putut iesi cu fii-mea la pedalat. Bicicletele straluceau in soare, si pareau ca scoase din cutie, gen. Am incalecat fiecare pe bicicleta lui si am data cateva ture bune pe langa casa, ca mai apoi sa iesim in parc, unde avem piste de bicicleta special facute. Dar pentru asta bicicletele trebuiau urcate in masina.
Fii-mea a fost placut impresionata sa vada ca nu a uitat sa mearga cu bicicleta, desi era sceptica, la tot ce-i ziceam, ca MERSUL PE BICICLETA NU SE UITA NICICODATA!
Am facut o demonstratie haioasa si cu bunica, care are in jur de 55 de ani, si care ne-a demonstraa ca desi nu mai mersese de vreo 30 de ani pe bicicleta, a incalecat si a pedalat fara probleme! Bineinteles, ca fata mea a fost… WOW!
In parc ajunsi, am dat cateva ture, ne-am relaxat pe balansoare, ne-am hidratat, si am admirat natura care incepea sa reinvie. Copii nu prea erau, dar zilele acelea pline sunt aproape. Mai ales pentru ca parcul nostru are pe langa pista de bicicleta de aproximativ 600 de metri, in circuit, si o zona pentru biciclete BMX sau MTB numai buna de exersat calitatile fiecaruia in materie de echilibru, talent, si specificul biclei. mai este si o zona pentru rolleri dar care se poate plia si pentru diverse scheme cu un BMX.
Bineinteles ca fii-mea a dorit sa mearga si cu trotineta, pe care o avem permanent in portbagajul masinii, sa vada cum mai merge. Din fericire s-a descurcat de minune, ca de-abia se invatase cu ea, in toamna trecuta. Din pacate, i-a ramas cam mica, si din FERICIRE va trebui sa o inlocuim cu una noua. Noroc ca stiu eu un magazin perfect, ca tot imi mai trebuie si mie una-alta pentru bicla mea
(borseta, aparatori, echipament etc), sau de ce nu, o bicla noua, un upgrade mai exact, pentru o mai mare siguranta, si calitate. Sa vedem ce-o sa zica Domnu’ Buget…
A doua tura a Primaverii m-a dus pe aproximativ acelasi traseu, dar un pic mai ocolit pentru niste peisaje incatatoare, din asa-zisa delta a Argesului, plus padurea din apropiere. Inarmat fiind si cu un aparat foto DSLR, am surprins cateva imagini frumoase cu fauna zonei, cu diversitatea de pasari existenta, ce se va mari odata cu intoarcerea din “tarile calde” si a altor specii.
Incepuse sa miroasa, a primavara, a iarba, a natura vie, ce o simti la fiecare metru parcurs cu bicicleta, si in cat mai multe feluri resimtita, intr-o perioada foarte scurta de timp. Asta este farmecul pedalatului. Al pedalatului in natura, departe de forfota orasului cu masinile lui.
Va urma. Ce? Ture cu aventuri, ofcors! De-abia astept sa le mai traiesc, si sa le povestesc!
