M-am jucat un pic cu titlul, si vis-a-vis, de vestita serie BD, ce nu e de joaca, este Somnul. Cu asta chiar nu trebuie sa te joci!
De cate ori nu ati avut insomnii? Va era greu sa adormiti, si gandul v-o lua razna, aiurea, si-l strigati in gand pe Mos Ene, sa vina sa “v-o dea” la gene, doar-doar veti aluneca in nestire, in nesimtire, asa… ca o plutire spre dormire… Hai ca am facut si rime!
Ideea e, ca nu stiati de fapt ce va deranjeaza, si ce va tinea treji, la ore nesimtit de… nesimtite, spre dimineata, si nici din pat nu va lasati dusi.
Ca na, poate va cauta somnul si nu sunteti acolo, si dupa aia va bosumflati: Ahh, de ce nu eram in pat?!
Tot cautand problema, cu nesomnul, raspunsul era in alta parte, evident, si toti nervii se duceau inevitabil spre saracu’ Mos Ene, pe care daca l-ati fi prins de barba, l-ati fi strans de gat si i-ati si fi tras un sut in… ce vreti voi!
“Pai bine, bre, ce genele c…apului! Esti dus? Pe unde p..ana lui Matteo, umbli? In Panama? Vino acilisea… si da-mi una sa adorm! “
As fi adormit, eu vezi tu, dar altceva nu ma lasa sa adorm. Nu vecinu’ cu manelele in blana, nici vecina de langa care se tavaleste ca nebuna prin pat cu iubitul, si nici cainele din spatele blocului care stie sa latre pe mai multe voci constant, de parca e posedat.
De vina era un… ARC!
NU ala al lui Cupidon, ci un amarat de arc de la pat. Mai exact din saltea. Nu ma durea fizic, cat mai mult psihic. Era arcul meu si-l iubeam, chiar daca de multe ori ma zgariasem pana la sange in el… era chimie intre noi. Cu putina rugina, dar… chimie!
Iubire imposibila ce-i drept acum cand nu-l mai suportam, si nici el nu ma mai suporta, exact ca intr-o relatie d-aia naspa erodata, in care nu mai este loc de nimic altceva decat de … despartire.
Asa ca mi-am luat inima in dinti, si o pernuta la subsuoara si mi-am deschis frumusetea de laptop in creierii noptii cu gandul, sa-i fac de petrecanie vechii mele saltele de pat.
“MOOORI, si sa nu te mai simt in viata mea! Sper sa-si faca niste maidanezi culcusul in/pe tine!”
Mi-a iesit la o simpla cautare pe net Salterra.
“Ah, uite ca-mi iau una cu reducere. O saltea Wassabi cu arcuri! Asta e!”
Si tot zgaindu-ma pe acolo, am vazut ca au si saltele pentru copii.
Gata imi iau doua sau trei, sa-mi ajunga! 🙂 Erau saltele din spuma, cu arcuri, saltele cu memorie, saltele handmade Pikolin, pentru copii etc.
Glumesc, bineinteles, dar cu salteaua nu e de glumit bineinteles. Mai ales cand vine vorba si de copii. Am schimbat pana acum 3 saltele fii-mii tocmai ca se adanceau, fiind din spuma/burete, cu timpul si se arcuiau, de nu mai era chip sa se doarma normal, pe ele. Ii iau si ei acum o saltea spuma noua! Si ii mai iau si un fotoliu Soricel
Sa vezi ce-o sa se bucure!
Au si asistenta telefonica, si pe mail… Asa, da!
Gata, astept sa se lumineze, si pana atunci, ma duc sa arunc salteaua asta veche plina de acarieni, ca tot e 4 dimineata si nu ma vede nimeni.
Pana atunci dorm linistit pe jos, ca pare mai comod decat, salteaua cu arc incomod, izgonita parca si din Iad!
Fa si tu o schimbare pana nu e prea tarziu, ca nu esti Bruce Willis, si nu te salveaza nimeni! Si vorbim de ceva action cu sange! 🙂
Si se pare ca un somn bun chiar poate incepe cu un singur click!
