Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma stiu pe mine. Fratele meu alb! ca sa-l citez pe marele Dem Radulescu, eu de mic am avut fobie de dentist. Adicatalea eu trebuie prin prezentul articol sa incerc sa-i conving pe ceilalti sa mearga la un control stomatologic, dar mai intai trebuie sa ma conving pe mine!
Asa, nu-i bai, ca de fost am mai fost ce-i drept, dar mai in adolescenta, si ar fi fost frumos si bine, sa ma mai duc, dar… ce mama naibii chiar mi-e frica de ace si alte instrumente d-alea, producatoare de frici nebanuite.
Acum, na, eu am fost si in vremuri imemoriale cand o “don’soara” gen Broomhilde, cu origini germanice, fizic vorbind, m-a torturat ca pe Gheorghe Doja, doar ca nu mi-a scos unghiile, de viu, ci maselele, sau maseaua, ca nu mai stiu. Urat. Si c-o plomba, d-aia pusa, cam cum pune un Dorel neaos, o plomba de asfalt pe a autostrada romaneasca, de nu puteam nici sa inchid gura cum m-a nascut mama, si cum eram fizic dotat de la natura. Si plecat acasa cu un tifon in gura, ca Don Corleone, salivand abundent si cu o fata schimonosita ca o vulpe atinsa de turbare, uitandu-ma la fetele oamenilor de pe strada, si in care cei 300 de metri care ma desparteau de casa, parand a fi 5 kilometri…
Bai, oameni buni si cu dinti vigurosi, stiu ca lucrurile s-au mai schimbat, si ar trebui sa ma adun, sa-mi fac si eu o investigatie, ceva. O profilaxie, sau cum se numeste…
Hai sa va zic un mic secret, unul care m-ar putea convinge sa ma duc.
Este vorba de fii-mea. Am fost cu ea sa ii scoatem niste dintisori din astia de lapte, ca nu se dadeau dusi asa usor, si nu am vrut sa riscam. Ea e curajoasa asa din fire, dar avea si ea umbre de indoiala. Ca o sa o doara, ca poate ii face injectie… D-astea, normale. Dupa ce am facut programare la o clinica decenta, demna de secolul si anii in care traim, viata fii-mii a devenit mai roz. A fost placut, si rozul venea mai ales de la gingiile ei golase, si netraumatizate, cat si de la psihicul ei bun, si poate mai bun, ca inainte, ca nu mai avea frica de dentist. Acum fie vorba intre noi don’soarele asistente si doctorite de acolo, daca m-ar fi controlat si pe mine la masele… n-as fi zis NU 😉
Mai degraba, as fi sincer jenat, ca n-am avut grija de mine, de dantura asa cum ar fi trebuit, ca nu-i ok, ca doar sa te speli zilnic pe dinti.
Va propun un simplu exercitiu de imaginatie, in inchiere, ca sa va dati seama daca ar trebui sa mergeti sau nu la dentist (si astfel sa ma duc si eu, poate mergand impreuna). Cum ar fi ca intr-o zi, dantura voastra impecabila, sa sufere un mic accident. Pur si simplu o carie, care se poate dezvolta fara sa stiti (cumva intre dinti, fara dureri la inceput), va rupe un dinte din fata, cand mancati o grisina, sau covrigel la serviciu. Ei? Acum e acum! Cam nasoala faza!
O carie, o masea lipsa, mai in spate o mai ascunzi, dar un dinte din fata? Un incisiv, un premolar… Si daca mai si lucrezi cu oamenii in general? Toata atentia o vei atrage asupra “pauzei” de toata frumusetea, si incep oamenii sa se fastaceasca 🙂
Poti incerca din prima, fara greseala , caci oamenii de acolo stiu cum sa-ti faca viata mai frumoasa si zambetul, un deliciu, intr-un decor futurist, desprins parca din Star Trek, dar cald si primitor. 🙂
