Premisele unei zile excelente? O gluma, o cafea, “o biscuite”… Pe o terasa intr-o dimineata calda de primavara, cu raze jucause de soare.
Sa va zic o intamplare, pe care o puteti savura alaturi de cafeaua preparata la un espresor Saeco. Mmm…
In mediul asta al vanzarilor si cumpararilor, la “mica publicitate” , cu anunturi sau nu, pe online sau presa, e nasol, mai ales prima data si cand nu ai experienta.
Pot fi capcane, pot fi incurcaturi. Suntem oameni, nu? Suntem diferiti! Vorbim diferit, si ne intelegem diferit, chiar daca vorbim aceeasi limba!
Unii zic ca ar putea sa fie teapa, ca poate o sa te doara… inima, dupa obiectul pe care-l vinzi, instrainezi etc. Cert e ca prima data, nu esti obisnuit cu oamenii cu care intri in contact. Adica, telefonic, de cele mai multe ori, sa nu ne intelegem gresit :).
La mine n-a durat mult, dar a fost intens. Incercam sa ajut un prieten sa vanda o rulota. Nu chiar ca cea de mai jos, dar n-am gasit alta… rima! 🙂
A dat niste anunturi gratuite pe net.Rulota era din aceea romaneasca, comunista, dar perfect functionala. El daduse anuntul, dar trecuse si numarul meu, in caz ca nu putea el raspunde blah-blah-blah.
Si cum clientii sunau… mai mult NU, m-a cam luat prin surprindere. Cel ce sunase voia de fapt sa cumpere o… gonflabila.
Nu pe Bianca Dragusanu, ci o papusa gonflabila, d-aia. Exact! “D-aia!”. Nu stiu cum ajunsese sa ma sune pe mine, dar, ce a iesit… a mai mult decat hilar 🙂
– Buna ziua, in legatura cu anuntul am sunat… se auzi o voce grava.
– Salut, zic, spuneti va rog, ingaim proaspat trezit din somn.
– As vrea cateva detalii despre…
– Ce vreti sa stiti? E romaneasca, e functionala, si…
– Ce? Romaneasca? Nu stiam, ca si noi… Pai cine a facut-o? Aradeanca? Seamana cu Nadia Comaneci? – spuse interlocutorul meu, uimit, intrerupandu-ma.
– E… Aradeanca… Nu stiu. Unde se faceau… Si cum sa semene cu Nadia?! zic si eu, aiurit.
– Sper ca nu e peticita…
– Domne, la pretul asta o fi avut vreo pana, ca nu mai stiu, dar nu e pe janta, are si rezerva.
– Imi dati si rezerva? Pai, imi place asa…
– Pai…
– Da’ , cum sa va spun – continua vocea – cate… “intrari” are? Si sus si jos? In spate?…
– Cate sa aiba? Una. Si geamurile, in caz de pericol…
– Ce pericol? exclama cumparatorul
– Pai, io stiu, explodeaza cauciucul, sau daca se blocheaza iesirea… iesi pe dincolo…
– Cum, treci asa prin ea? Are fermoar? Ai ramas blocat in ea vreodata?
– Domne, abia m-am trezit, zic, ce fermoar? Are clanta buna…
– A, deci… si clanta… deci mai are o intrare pe fatza.
– Are, zic eu buimac, in timp ce incercam sa incropesc o cafea.
– Ai folosit-o numai tu? Sper ca e curata…
– E, numai eu, am fost mai multi, de-alungul timpului… dadeam petreceri cu prietenii, intram in ea cate 4-5 odata…
– CINCI? se mira, vocea din spatele telefonului.
– Pai, na, muzica, bautura, tinerete, faceam nebunii…
– Pai si nu ati deselat-o? A facut fatza?
– Acum, e lasata asa un pic pe o parte, dar ii pui un inaltator si n-are nici pe dracu. Se lipeste de sosea, n-ai treaba…
– Cum, ai folosit-o si pe sosea?
– Pai, mai mult pe sosea, dar am dus-o si pe drumuri d-aste mai de tara, dar se murdarea, se punea praful, si era greu de curatat…
– Si daca te vedea cineva?
– E, si ce daca, eram inauntru, oricum. Si cand sunt inauntru n-am treaba cu nimeni…
– Esti tare. Eu o s-o folosesc acasa, si poate in curte, asa mai ferit.
– Cum vrei… daca o iei…
– Asa, si acum la bani, la pret e ok 100 de lei?
– Adica 10 000 lei? zic eu gandindu-ma la RON, si stiti cum se mai incurca lumea, la astea. Dar veniti sa o vedeti mai intai, sa intrati in ea…
– Vin, sa o vad, dar nu stiu daca o sa intru… in ea, acolo, cu lume de fatza.
– Dar, de ce? O sa fiu, eu si cu amicul meu. Intram si toti trei. E incapatoare!
– Bai, esti nebun? Hai, ca deja… zise interlocutorul meu.
– Hai domne, vii s-o vezi? Acum e afara, e legata de masina.
– ???…
– Alo?
– De masina, afara? Ma rog… poate se sparge de la soare, e umflata?
– Are cauciucurile umflate, da. Dar nu se sparg de la soare…
– Are cauciucuri? Pai e pe roti? Cum vine asta? Pai nu e umana?
– Umana? Bine, prietenul asta al meu, ii zicea Stelutza, dar… fiecare cu pasarica lui.
– Dar cum e cu rotile? Ca nu inteleg… – continua ala- cand o… impingi, nu fuge in fata?
– Domne, de ce sa o impingi? O trage masina! Impingi in ea doar cand o parchezi de colo-colo.
– Ma rog…
– Deci, ne intalnim sa va arat rulota, sau nu? Ca nu am timp acum…
– Ce rulota? ma intreaba interlocutorul
– Rulota! Pai despre ce vorbim? E romaneasca, facuta inainte de ’90.
– Pai, eu – zise el, vadit incurcat – sunasem pentru gonflabila…
– Ce gonflabila?
– Nu aveti o papusa gonflabila de vanzare? Vroiam sa o iau mai ieftin, chilipir, ca noua… ca la magazin, stiti cum e …
– Haidi, pa, ca vorbim impreuna dar ne intelegem separat. Da la pompa in alta parte, ca aici dau numai eu…
…………..
Telefonul s-a inchis.
Am ras mult pe tema asta, cu amicul cu rulota, pe care a si vandut-o pana la urma. Am mai patit si altele, ca asa cum ziceam sutem cu toti oameni si vorbim aceeasi limba, dar fiecare in stilul sau.
Ei a fost mai buna cafeaua? Sau ziua? Fii cu bagare de seaman ca nu stii de unde sare iepurele, gonflabil sau nu, si ti-aduce un espresor Saeco!.
