“Esti un nenorocit! De ce ai facut-o ma?! De ce?”
Stau linistit pe canapea in sufrageria-mi calda si relaxanta, si imi rasuna prin pereti, vorbe grele, din vecini. Da. Stau la bloc, si am vecini. Unii cu nabadai. Altii tacuti. Parca, de nici n-ar fi acolo. Unii galagiosi…
Cu toti avem vecini, nu? Chiar si la casa, la curte…
Eu, tu, suntem vecini. Suntem oameni. Suntem adulti. Sau nu…
Inchid ochii, si imi ascut simturile, mai ales ale auzului, ca ma simt “bruiat” de alte sunete.
“Ti-am zis, ca o sa ma inseli pana la urma!” rasuna iar…
Ba, ce tipa vecina, cu ce o fi gresit “saracu” om? E grav, imi zic. Nu poti sa te mai joci cand te faci mare, nu e ca atunci in copilarie, cand orice atingere iti provoca fiori, iar cand greseai, ca te jucai cu altcineva “Numai sunt prietenul/prietena tau/ta!” dar nu dura mult, si se revenea la sentimente bune, frumoase, copilaresti. De fapt, faca ma gandesc e tot la fel, doar ca noi ca adulti, avem tendinta de a duce totul la un alt nivel, unul serios si care nu mai are nicio frumusete. Decat, niste stricte relatii inter-umane, de convietuire… Trist…
“Dar, tu cand ai dansat cu ala, cum a fost!”
Uite ca vecinu’, a inceput sa ia atitudine. Daca a dansat cu altul, asta e gelos. Chiar daca nu a fost nimic. Cand eram mici de ne pupam si cu altii sau altele, nu se supara nimeni…Desi, ne mai zgariam. La propriu! 🙂
“Ligheane, ligheane, sticle si borcane/ pepsi, coca-cola, pupa-l tu pe ala!”
Ne pupam, dar daca mie imi placea de fata aia cu codite si o pupa altul? Naspa, aiurea, cam nasol… Fluturasii din stomac, se transformau in piedici la fotbal in zilele urmatoare pentru celalalt pretendent 🙂
Da, si poate, ne trimeteam, cu Ea/El “ocheade” pe furis, si poate sfarseam cu un Noapte Buna! pe un ton asa mai mieros… cu sperante in zilele urmatoare.
Desi, nu stiam ce ar fi trebuit facut, sa fim… iubiti, prieteni.
“Ti-am zis ca daca mai intarzii plec de acasa! De ce nu mi-ai raspuns la telefon?!”
O sa o piarda, fraierul, ca vecina arata chiar misto, si ar fi aiurea sa plece, ca n-o sa o mai vad si eu 🙂 Ce mai strigam cand eram mici, de-afara “Gabi! Gaaaa-biii! Gabi iese pe-afara?!” sau “Nu va suparati o lasati e Madalina, sa iasa sa ne jucam?” si seara fiecare pleca acasa, dar intarziind cat se putea de mult. Pana ce strigau parintii, vizibil ingrijorati. “Mai stau putiiin, si viiin!”
Vecinu’, nu a avertizat-o ca mai intarzie. Naspa de el.
Se aude trantind o usa. “Pleaca, si sa nu te mai vad! Nebuno!”
Se pare ca vecina, n-a mai rezistat. Bine, nici nu erau de mult impreuna, iar apartamentul este al lui.
Atipesc, pe canapeaua mea relaxanta. Ma trezesc, usor buimac, ca am visat ceva din copilarie. Ce chestie…
Ies pe balcon. Aud voci din apratamentul vecinului. Este geamul deschis.
Vorbeste cu cineva. O fata? Sa se fii intors?
“Gata, de-acum o sa fim singuri aici, si nu o sa ne mai deranjeze! Te iubesc, Iulia!”
WTF? Pe vecina o chema Gina. Iulia? Cine e Iulia?
Aveam sa aflu, mai tarziu ca se gasisera pe FB, si fusesera colegi de scoala, si s-au reintalint si… s-au indragostit.
Ia cerut prietenia. Cu Add. nu cu biletele, sau prin curierii din prieteni. Online-ul ajuta adultii, sa fie din nou copii. La fel si Best Kids.ro
Incearca sa fii din nou copil, alturi de al tau!
