Ma intalnesc cu Mihaela la automatul de cafea, de cum am ajuns la serviciu…
– Ce fa’ Miha? La o cafea? zic.
– Da Nicule, parca nu ma pot porni daca nu beau o cafea de dimineata…
– Excelent, o cafea buna ar fi si mai si, decat… asta!
– Da tocmai vorbeam cu colegii din birou “sa punem mana de la mana” si sa ne luam un espresor, numai pentru noi, sa avem cafea buna in fiecare dimineata. Suntem cativa toti bem cafea. Si vrem cafele bune! exclama Miha.
– Da, chiar ar fi excelent! Si nici macar nu…
Si n-apuc sa termin, ca oarecum in zgomotul facut de automatul de cafea, Miha se apropie de mine si ma saruta apasat, rasturnandu-mi si cafeaua pe camasa.
Sar ca ars, ma fastacesc, si nu inteleg “Oare nu si-a dat seama ca aveam cafeaua in mana?”
In fine, ma scuz, de reactie si o trag spre mine, de mana, in timp ce ne contopim in saruturi lungi si mangaieli haotice. Incep sa mi se deruleze intrebari in cap:
WTF? Asa se incepe o zi la serviciu? In halul asta? Nu mai apuca omul sa-si bea cafeaua linistit? Si de la ce o fi apucat-o? O fi de la cafea? O fi Astenia de Primavara? Pai eu n-am simtit ceva in sensul asta! Am simtit, dar… dupa. Si o fi vorbit serios sa ne luam in birou un espresor? Pai nici acasa n-am. Imi fac la ibric si la filtru cateodata…
Si ma smucesc deodata din inclestare, si cu rujul ei intins pe fata:
– Auzi Miha, si cat trebuie sa dam de fiecare?
– Nu mai stiu, dar nu vine mult. Plus ca e Saeco si e din cele mai bune!
– Pai nu e corect…
– De ce? zise Miha siderata
– Pai noi trebuie sa platim de doua ori, ca suntem sot si sotie!
– A, da…
Nu esti normal! :)))) Noi avem Saeco la birou si n-am pus mana de la mana! A avut sefu’ buzunarul mai mare si mai plin 😀 Lucky me! :))
nu cred 🙂 la noi nu e nimic. sunt doar eu si o tanti de la buticul cu automat. nimic special. inca 🙂