A fost odată ca niciodată o printesa. Care printesa, dormea cate era ziulica de lunga sau de scurta. Dormea si noaptea, astfel încât toti ii spuneau Adormita. Practic, printesa nu avea nimic, doar ca ii plăcea foarte mult sa doarmă.
Si din cauza ca dormea, obosea, de la atâta dormit, si trebuia sa se odihnească după o astfel de repriza epuizanta de somn. Practic, aproape ca dormea non stop. Problema ei era ca de la o vreme o cam deranja ceva. Nu se mai odihnea cum trebuie, se trezea si mai obosita, si nu se mai putea recupera după un somn urat. Cam cum era si printesa aia cu bobul de mazăre. Doar ca la ea nu era nici un bob, ci păreau mai multe.
Chema ea in graba un mester salterist sau cum se chema cel ce se ocupa de saltelele paturilor din palat, si care dadea din umeri ca nu stie ce sa facă, ca el nu a mai văzut asa ceva. Astfel printesa, de acum NeAdormita, a dat sfoara in tara sa o ajute careva. Iar cel ce o va ajuta o va lua de sotie. Acum , cine nu si-ar fi dorit o nevasta bogata si absenta? E, asa da.
Dar oricati încercau sa o ajute, niciunul nu reusea sa rezolve problema printesei, care avea de-acum ochii imjectati de nesomn, si arata groaznic. Pana intr-o zi când un flacau, cu freza a la Justin Bieber, isi facui aparitia pe un cal alb. De la var, ca era zugrav. Băiatul, nu calul.
– Phrintesa mea, zise băiatul, nu vrei tu asea sa-ti iau io o saltea d-aia noo? K uite ce misto dorm eu pa shalteaua mea loata da pa net!
Si scoase băiatul, ce scria stricat, o saltea dintr-o caruta si ii arata printesei ce si cum. O invita sa încerce.
– Vai dar ce… incerca printesa sa-si arate surprinderea.
Si nu apuca sa zică mare lucru ca o pali somnul. Unul din ala greu cu sforaituri groaznice.
Acum baiatul ii lua viitoarei sotii o saltea ca a lui, dintr-un singur click de bici, de pe Salterra.ro, si traira sau dormira fericiti si odihniti pana la adanci batraneti.
Si-am incalecat pe-o saltea asa, si am adormit… inainte sa zic rima!