(piesa ce poate fi folosita pe fundal; da-i drumu’ la casti/boxe!) 😉
Stii povestea cu “stiu eu un prieten carte te poate ajuta… ai aici numarul lui de telefon, il suni, dar nu stii de la mine, da?”. Ai fost prins vreodata intr-o astfel de stransoare incat ai un prieten “salvator” care are un alt prieten “salvator” si tot asa intr-un lant firesc spre nefiresc, care s-ar putea sa se rupa si povestea sa nu se incheie tocmai bine?
Prietenul tocmai ce imi daduse numarul de telefon, cand cu mana tremuranda, de la atata adrenalina pompata prin vene, incercam sa formez numarul ce m-ar fi scos din belea. Am format si mi-a raspuns o doamna intepata. M-am blocat putin, presiunea era mare, am intrebat de… un baiat? Doamna mi-a zis ca-i greseala. Aveam sa observ ca din cauza tremuratului excesiv ca degetele nu ma ascultasera si formasera aiurea. La naiba, si sunasem si pe o alta retea! Nu mai aveam minute nationale!
“Tocmai acum?” ma aud rostind cu voce tare.
Imi verific minutele cu sufletul la gura. Ah, mai am doar doua minute! Oare voi reusi sa il conving pe prietenul prietenului sa ne intalnim sa o rezolvam cumva?
Formez din nou, dupa ce trag aer mult in plamani sa ma linistesc.
Suna! Suna! Sun… Raspunde! A raspuns…
“Alo, ce faci mai mama, ma?” aud de la celalalt telefon. Sunt siderat! WTF? E mama? Ma uit la telefon, si vad ca formasem numarul mamei.
“Hai, ma, ce dracu…” imi zic, si o rog pe mama sa ma lase ca trebuie sa vorbesc cu cineva important, si ca o sa vorbim altadata. Atat mi-a trebuit! “Cine e acel om important? Am datorii? Sotia stie? Te-a dat afara de la munca? Mie poti sa-mi spui ca sunt mama ta…” alea-alea, le stii si tu.
Aici era o problema parca de viata si de moarte nu sa stau sa palavragesc cu mama. ii zic ca ma suna seful pe linia cealalata si ca trebuie sa raspund. Intelege, dar imi zice sa o sun inapoi! Corect. mama trebuie sa stie tot. Not! 😉
Apuc sa sun in sfarsit pe numarul “salvator”. Suna! Imi dau seama dupa beepurile din casca, ca e portat in retea. Ah, ce bine, ca tot nu aveam minute. Dar, stai! Poate e portat pe cealalta retea! Of, prea multe variabile!
“Alo, da!” aud in casca.
“Salut, sunt un prieten de-al lui…” incercam eu sa gasesc o legatura sa-l fac pe cel din telefon sa inteleaga cine sunt si ce vreau.
“Am inteles ca de la tine pot cumpara ti…” ma intrerupe, si-mi zice un”Da!” sec.
“Ne vedem la 19.00 pe strada Fizicului, colt cu Timpului! Sa fii acolo!” si imi inchide. Sau nu-mi inchide, cred ca mi s-au terminat minutele. Nu stiu ce o iau asa in tragic…
Caut pe harta, pe smartphone, strazile cu pricina. Mai am aproximativ o ora, e cam departe dar practic mai am timp fizic, daca mi se permite o gluma legata numele strazilor cu pricina. 🙂
Ajung intr-un timp record si sunt nelinistit. Parca fumez tigara dupa tigara, asa de nelinistit sunt. M-am lasat de mult de fumat, dar fumez asa virtual. Defect de fumator, na…
Stau in colt si astept. Vine un baiat, un pic ciudat dupa cum e imbracat. Se opreste si se uita la mine! “Tu esti?” ma intreaba. Dau din cap ca da, asa ma mult a salut decat a raspuns. Il urmez.
“Masina e un pic mai in fata, ca n-am gasit loc de parcare, iar strazile astea cu sens unic mi-au dat batai de cap!”. Imi spune asta de parca l-am chemat eu pe strada Fizicului colt cu Timpului. Putea sa zica se ne intalnim pe Rugaciunii colt cu Genunchiului. Ma precipit de nerabdare. “Cum o fi aia… strada Genunchiului? De ce Genunchiul trebuia sa aiba o strada? Bine, e un organ sau articulatie importanta dar…” imi dau seama ca gandesc haotic. Asa e cand am emotii excesive.
Ajungem la masina. Observ un V si un X pe ea intr-un cuvant, dar fiind umbra nu am vazut prea bine. Imi face semn sa urc. Urc. El la volan, eu in dreapta.
Intreb “Chiar pot cumpara de la tine?”. Imi raspunde ca da, si ca mai are niste oameni ce ma pot ajuta. Oameni foarte buni si de incredere. Wow! Ma simt de parca l-am prins pe D-zeu de un picior. Sau de genunchi macar, daca tot vorbeam strazi… 🙂
Il mai intreb o data sa ma faca sa inteleg ca nu vorbesc aievea
“Chiar pot cumpara… timp liber de la tine?”
Se uita putin incruntat la mine, semn ca n-ar intelege ce zic. Si-mi deschide o fereastra de la masina tip furgoneta… Invitandu-ma sa arunc un ochi in spate!
Ma uit si cand ce sa vad?!
“SURPRIZAAA!” imi striga baiatul sofer imbracat ciudat pe care-l deranjasera strazile cu sens unic.
In spate cativa barbati si femei, printre care si prietenul ce mi-l recomandase pe “prietenul”de lana mine, “salvatorul”!
Toata lumea radea, se simteau bine, in timp ce eu eram un pic dezorientat ca un avion in Triunghiul Bermudelor.
“N-ai vrut tu timp liber?” imi zice prietenul din spate. Dau din cap ca da.
” Ei bine, noi suntem o parte din cei ce pot oferi timp liber. Vindem timp liber, ca tu sa il petreci asa cum iti doresti! Suntem o echipa frumoasa, bine sudata, cu oameni harnici, onesti si de incredere, pe care te poti baza cand ai nevoie de timp liber!”
“Cum asta?” incerc eu sa pun cap la cap totul.
“Aveai nevoie de noi, stiu cum merge treaba la jobul tau sau acasa. Ai nevoie de noi pentru ca suntem cei mai buni pe felia asta. Avem oameni speciali antrenati ca tu si cei ce ne cer ajutorul, sa fie multumiti pe deplin! Uite, ii vezi pe cei ce intra acum in firma aia? Sunt tot o firma de curatenie ca si noi, dar desi au preturi mici, sunt indoielnici la calitate. la calitatea oamenilor, pe care-i angajeaza pe nimic, fara acte in regula, si fac treaba de nimic. Sunt la fel de utili ca niste capuse!” imi spune prietenul.
Imi revin. Cobor si observ ca pe masina scrie Vertex Cleaning – servicii de curatenie!
“Vezi tu, imi zice prietenul, pune-ne la treaba cat tu ai parte de timp liber. Batem palma?”
“Batem!” ii zic eu plin de speranta.
Bineinteles ca de atunci, eu manager la firma cat si acasa, am apelat la serviciile lor pentru ca ei au stiut cel mai bine sa-mi vanda ceea ce aveam eu nevoie. Timp liber la calitate deosebita, cu servicii de cinci stele.
Sfarsit.
PS: mama a aflat si foloseste si ea serviciile lor cand si cand 🙂
‘