Am avut la un moment dat al vietii mele, intr-o tinerete zbuciumata, un fetis bizar, ca sa zic asa. Primisem total intamplator la un targ mai multe chestii promo, cum le primesti de obicei, de te trezesti cu ele in mana. Printre ele era si un fel de “maimutoi” micut.
Un breloc haios, din material pufos. Avea o fata “numai zambet” ca sa zic asa, si te facea sa zambesti cand aveai momente triste. Era tare zen si m-a scos dintr-o gramada de incurcaturi.
Il tineam atarnat la niste chei sa-l am tot timpul la indemana. Nu pentru ceva anume, doar sa existe si sa-l ating, sa-l vad. Probabil ca toti avem ceva de genul asta. Ca o reminiscenta din copilarie cand nu ne puteam desparti de o paturica, de o suzeta,jucarie anume sau un obiect.
Ii si pusesem un nume: Plici. Te atingeam cu Pliciul cand nici nu gandeai. De exemplu am avut de tras cu diversi prieteni sau colegi de la munca. Se intampla sa ma cert cu cineva care avea capsa pusa aiurea, il scoteam pe Plici, si-l asezam undeva. Ii capta atentia si cel cu care eram in Fight isi baga unghiile la loc, se retragea si sfarseam prin a ne intelege.
De cate ori nu m-a ajutat Plici cand ma certam cu vreo iubita pasagera (na, eram un fel de Don Juan).Il plimbam pe Plici pe sub nas si ma faceam ca vorbeste el, il locul meu.
Noroc ca eram bun la asta si nu cadeam in extrema cealalta, in penibil, ca granita-i foarte fina si risti sa faci mai rau. Numai ca Plici era si funny asa cu fata aia. Sau de cate ori nu am agatat o fata cu Plici. Acum agati cu smartphoneul, dar cred ca si acum Plici ar fi fost la fel de bun.
(nu-i Plici da-i haios)
Era de-ajuns sa-l fac vizibil pe Plici si ma si trezeam cu o “ea” care ma intreba cum il cheama, imi spunea ca e haios, daca vreau cumva sa il dau ei… De dat il dadeam, dar ca sa-l recuperez ii spuneam ca-i musai sa o insotesc sa fiu sigur ca Plici ajunge in siguranta. Baliverne, verzi si uscate, abureli etc. Eu si Plici ne faceam de cap.
M-a scapat si de la un control bilete in RATB, ca erau niste controloare si Plici s-a descurcat. S-a intamplat sa am nevoie si de ingrijiri medicale o data si Plici a facut in asa fel incat sa nu mai fiu pe o lista de asteptare cam lunga. Se descurca Plici, misto de tot.
Pana in ziua in care Plici a plecat pentu totdeauna. Plici, probabil si-a dat seama ca ma puteam descurc singur in viata de-acum, si a decis sa ma lase singur.
Am incercat sa-l inlocuiesc cu altceva, dar nimic nu a fost ca el. M-am dus prin targuri de promotionale, poate-poate… Mi-e ciuda ca nu am po fotografie cu el. Am imaginea lui in cap si-n inima.
Probabil l-am pierdut sau mi-a fost luat intr-un moment de neatentie, dar mie imi place sa cred ca el a plecat sa ajute si pe altcineva asa cum m-a ajutat pe mine facandu-mi viata mai frumoasa, ajutandu-ma sa-mi gasesc calea. Poate-l voi gasi aici. Si daca nu-l au, mi-l voi crea cu ajutorul lor Promotion.eu. 🙂
(ai fost vreodata atras de un termos? sau de ce-i in el?)