Stai in frunzis, in desis. Astepti. Esti calm. Prea calm. Ai luat distonocalm? Nu? Bun. Ai baut ceva? Nu. Ok, atunci continua. Vezi printre frunze ceva miscare? Nu? Atunci mai asteapta. Incordare maxima. Te si vezi, cumva din afara. Ai un farmec, aparte. Esti frumos! Esti bine….
Liniste. Prea liniste. Unde-i caprioara, frate? Te stergi de transpiratia ce-ti curge pe fata. A, nu e transpiratie. Rade o veverita de tine. O injuri. In gand, sa nu te auda caprioara. Ah, ce dracu a fost in capul tau sa te dai cu atat de mult deodorant? Aproape ca te-a ametit pe tine. Cei doi cainide langa tine, lesinati, sunt dovada vie. Mai mult moarta, decat vie. Oricum sunt prietenii tai cei mai buni. Poate nu e de la deodorant.
Astepti. Observi ceva miscare. A, o fi caprioara? Te uiti prin catarea pustii. Dezamagire. O vaca? Really? O vaca, aici? In the middle of nowhere? Plictisit, ii strigi sa o alungi: Pleaca, Vaco! Vacooo, pleacaaa! Nu observi taurul de barba-su ce culege ciuperci. Nu halucinogene. D-alea comestibile. Halucinatii ai tu, cand te-ai trezit cu o zmetie din fundu’ curtii. Taurul a fost. Un idiot. Un taran. Chiar asa? Pai unde suntem? In padure? A, da…
Te scuzi, ca n-ai vrut sa o faci vaca, dar… N-ai vazut frate, ugerul? Ditamai ugerul. E vaca, ce sa mai… Si se asterne linistea. Stelutele verzi, rosii, albastre, mov, roz intregesc linistea si pacea. N-ai vazut zmetia doi. Nici n-aveai cum. Taurul e… taur.
Ah, daca erau lesinatii aia doi treji… Iti refaci freza stricata de rosu inchis. Te uiti in camera de selfie de la smartphone, ca n-ai oglinda la tine. Iti mai dai si cu putina crema pe fata. Na, e sezon rece si ti se usuca tenul. Totul pana la ten. Sau pana la zmetie… In fine, stai sa o astepti. Flori n-ai luat? Pfoaaa, ce-ai uitaaat! Vanator fara pusca am mai vazut, dar fara flori? Cum s-o impresionezi? Doar cu pusca? A, mai e si cureaua lata. Da, e cam demodata. E un fel de chimir. Pai ce, esti Pintea Viteazul?
Ah, uite-o! Mama cum se unduie. Flori? De unde iau flori? Insfac veverita de pe creanga. Buna si asta. E veverita de toamna. Apar numai toamna. Sa nu uite sa o puna in apa, in vaza. Sunt varza… Trepidez. De la smart. Ma suna cineva, vibreaza. Il am pe silent. Nu-l bag in seama. Imi aia pozitia aia de Don Juan si ma duc la ea. Cu veverita la spate. Nu puteam sa ma duc cu veverita in fata. Se putea interpreta. Miros frumos, freaza rezista. Veverita nu mai rezista. Singura din combinatie, care nu mai rezista. Ma musca. De fund.
Urlu de durere. Ca un urs rapus de… un alt urs. Nu stiu un dusman al ursului. Caprioara se uita la mine. O bufneste rasul. Al dracului ras. Tocmai cand s-o bufnesc eu… o bufni el! Nu stiam ca sunt rasi (lincsi n.r.) pe aici Caprioara pleaca cu rasul, hohotind si bufnind amandoi. Tocmai cand voiam sa-i dau mure. Si ei, si lui. Eu raman cu coada intre picioare. Ursul n-are coada, stiu. Imi atarna de la veverita!
Nu fi Urs, agata cu cap! Acum stii cine te poate ajuta!
Depinde de tine! Altfel ramai cu… mura, nedata. 😉
Articol scris pentru SuperBlog 2014
Mandache ai gresit titlul! Trebuia sa bagi “Ursul fermecat” sau “Ursul cu farmec” 🙂
e prea tarziu. dar are farmecul lui, oricum 😀