Octombrie. Poveste de toamna

Ma plimbam agale prin peisajul tomantic de sfarsit de octombrie. Ma bucuram de culorile pline de viata ale frunzisului variat. Ce ironie! Culoriile astea atat de vii si frumoase, pentru ele inseamna de fapt… trecerea la o noua etapa!
In Primavara vor fi din nou acolo. Da, peisajul ma facea sa fabulez in exces, asa ca m-am decis sa ma focusez pe altceva in minunata plimbare. Cladirile vechi de vreo suta de ani imi faceau cu ochiul. Ma indrept spre cartier si ma las purtat.

Vad o banca. ma asez. Contemplez. Curand, cateva frunze galbene poposesc langa mine. Pe aceeasi banca. Pe mine. Simt vibratia toamnei. Mai simt si o altfel de vibratie…
Imi simt smartphoneul in buzunar. Il scot si observ o notificare. Alunec incet si sigur pe net, inevitabil. Un pop-up imi da o palma peste retina si-mi arata ceva funny.
Un minion? Ce? Crosetat? Ce babuta croseteaza minioni?
Dau click. Intru in magazin…

– Buna ziua, pot intra? Pot sa ma descalt? Stiti, e cam umed pe afara sin-as vrea sa… zic in timp ce dau cu ochii de… ea. Nu, nu era nicio babuta. Era… ea. O ea cu niste… cupe mari!
– Desigur, dar nu va descaltati! Puteti intra, e totusi un magazin virtual, nu aveti ce sa murdariti! imi raspunde politicos frumoasa fata roscata cu ochi mari si cupe destul de…
– Pot sa-mi arunc o privire prin cupe… a, canile dumneavoastra? Pardon, nu am vrut sa …
– Da, mi se intampla frecvent avand in vedere ca am cupele astea mai tot timpul. O sa le mut mai incolo ca sa nu va mai disturb. Uitati-va prin magazin! ma invita roscata in timp ce-si muta cupele din privirea mea.
– Da, ca tot se apropie sarbatorile si… Mie imi place sa fac cadouri, celor dragi, cani. Pot? Multumesc, zic si incep sa cotrobai cu privirea Magazinul de Cani.

Aha, deci crosetatele alea erau de fapt niste cani. Minioni crosetati pe cana. Setul asta o sa-l iau pentru Alina. Stiu ca daca simte nevoiea de manusi, poate folosi husele cu minioni. HaHa.
Hmm… ce mai e aici? O cana rosie pe care scrie “You Are My Cup Of Tea”. Frumusica. Asta i s-ar potrivi Sefei de la job. Ca e asa fierbinte cateodata… Cand se mai rasteste la angajati 🙂
E cu mesaj “subliminal”  si poate nu se prinde. Si daca se prinde? O pot inflori, la nesfarsit. Am imaginatia cu mine, nu?

“Ooo… dar ce avem noi aicea?!” Vorba cantecului. E Zana Cafeluta? Chiar ea? Desenata pe o frumoasa cana de cafea. Ma apropii usor de ea sii ii soptesc incet:

“Zana Cafeluta, daca iti dau un bob de cafea, imi dai si mie niste licoare magica?”
– Desigur, chiar voiam sa te intreb daca nu ai dori niste cafea!

Fac ochii mari, si-mi dau seama ca Zana Cafeluta, vorbea din spatele meu. Ma intorc. Era Zana Roscutza, cu o cafetiera in mana. Acum vad ca incepuse ma tutuiasca:

– Doresti sa incerci acea cana? ma intraba. Am si cafeaua pregatita! zambeste ea cu ochii aia mari.
– Da, desigur. Chiar te rog, zic si ii intind cana cu Cafeluta. O sa mai arunc ochii pe aici in timp ce ma delectez cu cafeaua… zic eu incercand sa ma rup de ochii ei fantastici.

“Ia uite, o cana cu Pisici Indragostite”, imi zic, in timp ce-mi ridic ochii sa observ focoasa roscata. Focoasa o simteam eu, de la cafea, Era destul de fierbinte.
Da, doua pisicute… Asta ar merge pentru prietenul Alex si iubita lui Andreea. Da, Motanul din el a devenit mielusel. Nu cred ca au cani cu Mielusel si Pisica, indragostiti, dar cred ca pot sa-i personalizez una. Fac cani personalizate aici din cate observ.

Cu cafeaua in mana, continui sa ma minunez, in mine: “Ia uite, frate! Au si cani funny cu catei, cu vacute pe camp si oi, pisici jucause! A, chiar si Cenusareasa si Alba ca Zapada. Tare. Cana lui Mami. Ce frumos! Aici pot sa le fac cadou pe toate si oricui.” 🙂

Ma plimb agale prin magazin. Imi dadea o stare de liniste si placere interioara. Pana dau din nou de cupele… roscatei. 🙂
Ii intalnesc si privirea. Ma arunc cu ochii si mana pe o cana minge de fotbal si exclam:

“Vai, asta e o minge! Cum sa bei dintr-o minge? O sa il intreb pe Vladut, cand o sa i-o daruiesc. El e pasionat de tot ce insemana fotbal. Un copil al unui prieten bun!” Roscata imi zambeste, complice.

Cana Hippie. Cum vine asta? Cine mai e Hippie? Imi place atat de mult cana asta, dar cui i s-ar potrivi? Ma uit la roscata. Nu, nu este pentru ea. O sa i-o dau colegei de la Contabilitate. Ea e asa… mai hippie! 🙂
Ia uite sunt si surorile ei, in aceleasi culori dar cu mesajele “Love Life” si “Dream Big”. Da, dream…

Cani pictate, alte cani crosetat-pufoase, cani cu dedicatii muzicale, pentru IT-sti… si ceaiuri! Ceaiuri de multe feluri! Cafea frumos ambalata! Un minunat cadou! Un ceai sau o cafea alaturi de cana potrivita!

Observ ca mi s-a terminat cafeaua din cana cu Zana Cafeluta. Ca un spiridus roscat si cu ochi mari, fata din magazin isi face aparitia. Tot cu cupele.
Nu mai rezist si o intreb direct. Izbucnesc:

– Pot sa iti ating si eu cupele? Sunt atat de frumoase, mari si atragatoare!
– Desigur, ca poti. Dar cu grija, te rog…

In timp ce-i ating delicat cupele, imi inchid pentru o secunda ochii sa simt, parca mai bine, momentul. Sunt sigur ca si ea a procedat la fel, dar n-o vad pentru ca am, bineinteles, ochii inchisi…
Deschid brusc ochii si ma trezesc din reverie! O atingere usora pe cap imi da fiori placuti. O frunza mi se asezase pe cap. Eram din nou pe banca. Afara. Singur. Cu smartphonul in mana. Cu toamna cea frumoasa.
Ce facusem? Ma pierdusem in magazinul de cani, virtual? Si ea? Si… cupele? Cafeaua? Canile? Ceaiul? Pisicutele?
Imi deschid din nou, smartul, ca un nebun, caut in  browser sa vad daca e adevarat. Este. Deci e un vis partial adevarat! Si cum sarbatorile vin. A picat bine.

Dar, unde e ea?…

Imi ridic privirea ca simtisem o aroma cunoscuta.
Ce…?
Vad printre doi copacei, o terasa frumoasa, boema. Ma ridic sa vad mai bine. E o ceainarie. Si o fata ce imi pare cunoscuta. O fi… ea? Ma apropii si ma rog sa fie roscata mea cu cupele. Dar, nu prea ar avea cum… Era un vis, totusi. Ma asez la o masa si astept sa vina cineva. Poate vine ea…
Vad intr-un colt pe o masuta vintage, doua cupe aurii cu ceva urme ale trecerii anilor. Se potrivesc perfect cu decorul autumnal, cu frunzele, cu canile, cu mirosul ceaiului, cu…

– Buna, cu ce te pot servi? ma opreste brusc din visare, o fata roscata cu ochi mari si atat de cunoscuti….
– Nu te supara, cupele alea, pentru ce…

 

 

Articol creat intentionat pentru SuperBlog 2015