Am pus mana de la mana si ne-am strans o duzina de bloggeri, sa iesim la o bere ca ”băjeții”. Cum Centrul Vechi e perimat, ne-am gandit ca daca tot e Ziua Portilor Deschise la fabrica de bere Bergenbier de langa Ploiesti, sa mergem pana acolo si sa… degustăm.
Sa degustam, zic. Din 20 000 de hectolitri de bere cat produce zilnic (adica 4 milioane de sticle de bere de 0,5 litri) am presupus ca 100 de hectolitri nu se vor vedea la inventar asa ca… am mers cu halbele dupa noi. 🙂
In frunte cu Marele Degustator Cristi China-Birta ne-am dat startul din Bucuresti. Cum asfaltul era uscat ca si gâtlejurile noastre, am ajuns cat ai clipi (am avut noroc ca era liniste si pe DN1).
Laura Belecciu era atat de plina de energie incat ne-am incarcat pe drum smartphone-urile, iar pe microbuzul ce ne transporta la ”Mecca berii” a aparut un mare T(esla), semn al evolutiei speciei umane(?). Astefel, nici nu stiu cand ”neam trezit” la poarta fabricii. 🙂
Cand ne-au vazut cei de acolo, brusc Ziua Portilor Deschise au devenit Ziua Portilor Foarte Inchise si Zăvorâte Bine.
– Ho mă, ca nu suntem chiar asa de isetati, se zgbârli Florea. Cristi Florea, #casastiti
Bineinteles ca totul era regizat (in mintea mea, ofcors), iar Vulpescu rânjea strâmb, stiind ca e o cacealma. Si nici nu intrarăm bine in curtea fabricii, că razele soarelui (ce statuse pitit dupa nori tot drumul) incepura se ne arate drumul spre intrarea aurie prin care vom ajunge a ne reîntalni cu vechii prieteni: Bergenbier, Beck’s, Noroc, Staropramen si Stella Artois.
Fiecare dintre noi se simtea #eusunt12 desi unii dintre noi nu sunt fani fotbal. Nu dau nume 🙂
Pentru un moment am crezut, chiar, ca vom fi mai medaliati decat berea in curtea careia ne aflam. M-am dumirit cand mi-am dat seama ca ”medaliile” ce ni le dadusera, erau niste receptoare audio, ca sa-l ascultam pe ghindul ce urma sa ne drumul licorilor de la Orz la Intel Core i7, ca sa zic asa.
– Nu aveti voie cu Malaez inăutru! se răsti o fătucă din cele ce ne flancau.
– Ha-ha ce glumeți e ăștia. Normal ca pe Malaezu urma sa-l legăm afară sa păzeasca intrarea cat timp noi… degustam. Intre timp vedeti ca e un cerb mort in puțurile de unde extrageti apa pentru bere! aplană conflictul tânărul Eftimie de la TNR, dar incepând un altul. 🙂
Ghidul deja facuse ochii mari si i se vedea hameiul cum fierbe: Ce… cerb, frate?
– Nea Cornel ăla, de la concurență, continua tânărul Eftimie cu un zambet șăgalnic.
Trecand peste glumele tânarului Efti… Da’ de ce tânăr? Ce, Eftimie e chiar atat de tânăr?
Dracu stie! Da, el stie cel mai bine. Cert e ca blondul părului lui (scuzati lui-luifonia) se potrivea de minune cu acea culoare magnifica a berii. Parcă bere de acolo, izvora din… Eftimie!
Parca vad mâine pe net ca in fecare an pe 15 octombrie vom sarbatori Sf. Eftimie Izvorâtorul de Bere! (dezlegare la bere, un fel de Harți). 🙂
In rest, totul pana la final a fost asa cum o sa vedeti si in filmuletul de mai jos. Una dintre cele mai premiate beri din Romania, o linie si metoda de fabricatie in standardele cele mai inalte si cele mai automatizate chestii pe care le-am vazut vreodata.
La final s-a lasat cu animatoare, soare bland de toamna, cârnați (nu bag mana in foc ca erau de Pleșcois), bere buna cu si fara alcool, glume si tiruri ce asteptau sa incarce daca mai aveau ce, dupa trecerea noastra.
Mandache Out. Prietenii stiu de ce. 🙂
2 thoughts on “In vizita de lucru la Fabrica de Bere Bergenbier (ceea ce va doresc si voua)”