Era destul de frig afara cand Lucian s-a decis sa iasa si sa dea zapada de pe trotuar si de pe masina. Il interesa mai mult locul lui de parcare asa ca era dispus sa dea toata zapada astfel incat sa nu mai aiba probleme cu parcatul masinii. Nu il interesa si trotuarul. Se cam grabea.
Cand a ajuns afara gerul era napraznic. Isi privi smartul. – 19 grade Celsius. “E al dracului de frig, dar parca nu se simte ca si cand ar fi chiar atat de frig!” isi spuse. Isi sufleca manecile, mai mult virtual, si puse mana pe lopata destul de hotarat. Nici nu lua de doua ori din zapada cand simti o usoara bataie pe umar.
Lucian se intoarse destul de intrigat. Cine putea fi? Doi obrajori roz. Roz de la ger si, posibil, de la ceva fard, il priveau rugatori. Lucian privi obrajorii siderat si observa ca cei doi obrajori aveau si ochi. Verzi. “Oau, ce verde primavaratic!”.
Se intelegeau din priviri. El, deja era cu gandul departe pe o pajiste, pe o patura, alaturi de cei patru musafiri nepoftiti: doi ochisori verzi si doi obrajori roz. Ea (pentru ca despre o EA este vorba) se pierduse deja in ochii lui caprui si-n obrajii lui barbosi. Nu-si dadea seama daca si obrajii lui erau roz sau rosii, dar tare mult isi dorea ca “barbosenia’ sa dea dovada de atat de multa barbatie si virilate incat sa…
– Buna, Ioana sunt… Cred ca suntem vecini, poti sa ma ajuti cu lopata sa-mi deszapezesc si eu masina si locul de parcare?
– Desigur, tocmai ce ma apucasem si eu de locul meu, zise Lucian cu un zambet tamp pe buze. O sa-l las pentru mai tarziu si am sa te ajut imediat ca sa nu stai in gerul asta.
Si nici nu termina bine ce avea de spus, ca se si indrepta cu Ioana spre locul ei de parcare. Nu zic, era destul de multa zapada, era nevoie de ceva energie si vointa. Ioana l-a asteptat cuminte pe Lucian pana acesta a terminat de curatat locul ei, si cand tocmai dorea sa-i mai spuna cateva cuvinte, aude din spate o voce zglobie:
– Salut vecine, vad ca ai terminat, imi imprumuti te rog si mie lopata sa-mi pot scoate masina?
(continuarea aventurii in… episodul urmator)

sursa foto
1 thought on “Uimitoarea aventură a unui simplu OM ce dădea zăpada (I)”