Daca tot veni vorba de pufoșenii, nu pot sa nu amintesc de o creatură pufoasă cu un temperament pufos si o personalitate pufoso-isterică ieșite din comun. Este genul de pufoșenie de care te indrăgostesti sau o uraști. Iți place sau nu, nu există cale de mijloc. Este vorba de o… oaie. Da, dar numai că nu orice oaie. Oaia asta are o poveste frumoasă in spate, și pot afirma că nici acum dupa mai bine de 11 ani de cand e in viața noastră, că oaia asta care ne-a călcat bătătura este 100% oaie. Și nici cea mai pufoasă. La exterior. 🙂
Pe numele din buletin e doar Oaia. Pe numele de scena poți să-i spui si Oaia Acidă. Are si blog, a avut si pagina pe fb. Nu prea-i place sa scrie, dar cand o face… iese cu povești de neuitat.
Cum s-a infiripat dragostea asta intre noi și cum a apărut in viața noastră? In urma cu 11 ani, mergeam printr-un raion de jucarii dintr-un hypermarket, cu gândul să ne luam, eu si soția, un pluș, ceva. Așa de fun. Mergând pe acolo, ne-a atras atenția un pluș pufos ce cazuse de la raft. Nu mică ne-a fost mirarea să observam ca era o… oaie, una simpatică si cu niște ochi pătrunzători care spuneau multe. Mai multe decât ne-am fi închipuit.
Am observat că avea chiar și o mică ruptură in zona pieptului. Am ridicat-o și am pus-o la raft după ce ne-am jucat un pic cu ea, am discutat, d-astea… Am zis că o să o ia cineva, pană la urmă. Ne-am despartit cu un oarecare regret. Nu știu de ce nu am luat-o cu noi. Costa, imi aduc aminte, 17 lei. Adica 16,90 lei. O oaie destul de ieftină, nu? 🙂
Au mai trecut cateva zile si am ajuns iar in hypermarketul cu pricina. Am trecut pe la raionul de jucarii si am zărit-o. Era tot acolo. Nu, nu era pe jos. Dar începuse sa vorbească cu noi. Iși dăduse și mai tare drumul la gură. Făcea circ în toata regula. Am luat-o si am așezat-o un pic mai in spate pe raft, probabil că nu era prevazută in buget ca să o luăm atunci. Așa că ne-am desparțit cu gândul ca dacă vom mai trece pe acolo nu o sa o mai gasim, că sigur iși va găsi un cioban. Sau ciobănel.
Țin minte ca am trecut în total de vreo 4 ori prin raionul ăla de-alungul a vreo două saptamani. Pana la urma inevitabilul s-a produs și am luat-o cu noi acasa, că nu mai scapam de ea. Asa cu tot cu defectul ei de pe piept.Si desi pierdea câte o bobiță din cele ce erau inăuntrul ei, nu am cusut-o niciodată. A urmat o perioadă frumoasă, în care a mers permanent cu noi si la mare si la munte, cu prietenii, era sufletul oricarei petreceri si se lua la harță cu oricine, din nimic. Spunea multe, mai ales când avea deja cateva pahare de tărie “la bord”. Era simpatică. Incă e. Pauză, că vine! 🙂
… sdhjhf yebfs … kjsk ndn
…
– Lasă-mă Marius, să scriu si eu!
– Ia-ți Oaie mainile pufoase de pe tastatură că apesi aiurea…
– Nu apas, lasamă… hfgt@#sdb ,nsh jkkf@#e
– Vezi ca scrii aiurea, ”lasa-mă” are cratimă! Vezi cum scrii că pare că înjuri și Simonei de la Delaco nu-i place.
– Stiu că are cratimă, si mă-ta are. Si Tac-tu are. Si iți mai zic eu cateva care au, daca nu ma lași… Simonaaa, ia-l pe mandache de-aici, te rog eu. El e fan brânză de mic.
– Ok, Oaie, scrie ce vrei tu. Continua tu povestirea de-aici. Eu ma duc sa mă pufoșesc cu niste Delaco, știi că mi-s fan cremă de brânză pufoasă.
– Stai să văd ce ai scris. Pui si clipul ăla pentru care nu ai încă permisiunea mea?
– O sa-l pun, stai chill că ești într-o aură pozitivo-negativă ca de obicei.
– Să nu uiți să-mi dai să semnez hârtiile alea, că dacă ieși cu o carte despre mine, ai nevoie de drepturi de autor.
– Să mori tu, creatură enervantă!
– Eu? Știi ca sunt nemuritoare! Și, enervantă-i mama ta! Ai văzut ca nu am zis ”mă-ta”?
– Bine-bine, poate pun mâna pe par! Cât crezi că o s-o duci cu gaura aia din piept?
– Gaura aia din piept nu s-a închis, dar nici nu s-a marit! Eu sunt ca Wolverine. Iar tu nu ai par. Ai un sărac bețișor! Hehehe…
– Ca Wolverine? Poate ca Logan, ca ăsta moare până la urmă.
– Ce faci mă, imi dai spoilere? Nici nu am ajuns încă la cinema. Mergem miercurea viitoare sa luăm bilet din ala 1+1 gratis. Te bagi? Doar, noi doi… Hai!
– Mă bag Oaie… băga-m-aș cu tine la film, dar până atunci hai să terminăm articolul ăsta in care voiam să vorbesc despre branza aia pufoasă și atât de bună de la Delaco. Aia, așa pufoasa ca tine! Ha-ha-ha!
– Pufoasă? Eu pufoasă? Mânca-mi-ai… branza Delaco din frigider, că stiu ca-ti place…
– Da Oaie, te-ai cam pufoșit de când…
– M-am pufoșit că așa am eu grijă de lâna mea, nu ca tine… Tu esti “pufos” ca bați suta lejer. Mai abține-te în pana mea, că nu mai avem loc in garsonieră de tine!
– Oaie, de cand ai tu pană? Abține-te că știi ca nu-ți merge cu mine.
– Ce face, mă? Și ce o să faci? Poate scriu pe blogul meu despre tine, despre cum bagi cu doua mâini când manânci.
– Oaie, te bagi să scrii neadevăruri? Ce naiba faci? Măcar puneșsi tu trei surse, cum se face.
– Păi eu, soața ta si fii-ta. Suntem trei, nu?
– Oaie, nu te văd bine…
– Păi cum să ma vezi dacă porți ochelari de vedere? Daca ți-i ascund într-o dimineata o să orbecăiești ca o cârtită. Sper să nu faci si mușuroaie, ha-ha-ha…
– Oaie, eu chiar nu vreau să intrăm în polemici, ce-ar fi să ne liniștim puțin și să terminăm articolul?
– Ce cuvinte cheie ai de pus?
– Păi, la alegere dintre: fan brânză, cea mai pufoasă, fan, cremă de brânză pufoasă…
– Și tu ce alegi, Mandache?
– Păi cred că am ales deja, se pare însă că am ales greșit. Incă regret ziua când am ales să te luăm acasa…
– Aha, vezi că tu incepi? Baga-mi-aș oile-n staul, vezi ca Mozza e cu mine! Sunt un Wolverine cu puteri Jedi, Mandache, wooaaa…
– Nu, Oaie, stai… Nu cu sabia laser! Am glumit! Aaagh…
– Mandache este mai pufos decât brânza Delaco! Mângâie-l sau Pufulește-te și tu! 🙂
– OAIE!
…
Articol 100% adevărat scris de Oaia și de Mandache pentru Spring SuperBlog 2017
Inainte sa incep sa citesc articolul, am vazut video-ul si primul gand a fost: “pe cat de pufoasa, pe atat de agresiva oaia asta”. Multumim pentru articol si mult succes!
Oaia Acidă vă urează Poftă Bună şi Sărbători fericite! :))
PS: citind articolul, vei afla povestea oii.