Să-ți spun o chestie: eram în urma cu ceva timp, pe un șantier. Nu orice șantier, era șantierul meu. Construiam o casă. A mea. Stăteam neliniștit într-un colț, mintea-mi zbura aievea de la una la alta, în timp ce mă jucam cu o nivelă cu bulă de aer: că nu mai avem timp s-o terminăm în timpul promis de constructor, că nu cred că ne ajung materialele, că bugetul este aproape de limită, de ce scara este așa mică, ferestrele nu ar trebui să fie mai mari? Balconul o fi de-ajuns de mare? Oare cât o să plătesc la gaze? E bine că am ales centrală pe gaz în loc de pompe de căldură geotermală? Să pun, totuși, polistiren mai gros decât cel de 15 cm? Folosesc pentru pereți, BCA, care este un termoizolant bun, poate mai bun decât cărămida…
Și cum stăteam eu, așa, și mă frământam cum să îmi fac casa astfel încât să ne bucurăm mai tare de ea, eu și fetele mele, după ce o terminăm, aud o melodie ciudată care îmi trezește un fel de melancolie. Mă adun, îmi pun gândurile în pauză și îmi ascut auzul, ciulind urechea.
Băieții lucrau în jurul meu, ca niște furnicuțe, placa peste parter era turnată, zidăria aproape de a o termina. Melodia se auzea dintr-un colț al casei, al viitoarei case, iar nea Barbu, unul dintre ingineri, o fredona de zor:
”Casa mea-i un cântec cu acorduri ample
E o caldă melodie casa mea,
Eu sunt sufletul din ea
Ea e însăşi viaţa mea…”
What? Mintea mea o luase razna, știam bine melodia, nu știam de unde s-o iau în primele secunde, dar apoi mi-am revenit și am început și eu să cânt alături de nea Barbu, ba chiar mai tare:
”Casa mea-i un cântec cu acorduri ample,
Melancolic şi fierbinte şi curat.
Şi mă simt ca-ntr-un palat
De păduri înconjurat…”
Era nici mai mult, nici mai puțin, decât piesa (veritabil șlagăr al anilor ‘80) Angelei Similea, Casa mea. Nu o mai auzisem de ani de zile, parcă de prea mult timp. Cu ea crescusem, o auzeam la radio și la televizor. Niciodată nu conștientizasem ce voia să spună, ce mesaj avea. O învățasem mecanic, eram un roboțel de dinainte de ‘89, dar care se reinventase dupa ‘90.
Mi-am dat seama, brusc, că asta era atitudinea, energia cu care voiam să construiesc casa. Nu voiam să stau posac, să-mi faci mii de griji, de gânduri, de calcule nesfârșite, de tot felul de temeri și imagini negative. Urma să-mi construiesc casa, casa mea, casa noastră, casa care să zâmbească la soare și să se umple de energie pozitivă.
Ăsta era vibe-ul și așa trebuia să se întâmple. Din acea zi am avut muzică în șantier. Muzică pentru toată lumea. Era un vibe extraordinar, toți băieții cântau și treaba mergea grozav. Nu era ceva special, era muzică de radio, canale din FM. Important era că TOTUL se schimbase. Construiam o casă care înmagazina voie bună și un vibe bun. Nu mai era nimeni posomorât, fiecare uita de grijile pe care le avea și rămânea focusat și comunica cu zâmbet pe buze.
Casa a crescut într-o perioadă normală de timp, cu mult mai repede decât altele care aveau tot felul de întârzieri din cauză de derapări de proiect și refaceri de acte. Toți îmi furnizau, imi induceau în căsuță, energii mișto de tot. Nici nu pot descrie, ce am simțit. E senzația aia de euforie pe care o simți atunci când ai o bucurie foarte mare și ți se pare că planeta se învârte în jurul tău.
Mai mult, am mers până acolo încât am făcut consiliu de familie și am decis să mai adăugăm ceva la buget ca să achiziționăm niște panouri solare, pentru a fi poziționate pe acoperișul casei, astfel încât mare parte din energia electrică, dacă nu în totalitate, să fie furnizată de acele panouri fotovoltaice.
Ne doream o casă pasivă. Dacă nu una întru totul sustenabilă, măcar să reușim să poluăm cât mai puțin, consumând cât mai puține resurse și producând energie pentru consum propriu. Cu energie am reușit să construim casa, tot cu energie continuăm să trăim în ea, consumând atât cât ne trebuie.
Becurile de tip LED și alte baghete luminoase, pe același sistem, vor produce lumină și vor fi astfel așezate în casă încât să ofere maxim de eficiență cu un consum redus de electricitate. Foarte redus, chiar. Am gândit ferestrele casei (casa fiind poziționată față-spate, pe axa NV-SE) ca în funcție de cum Soarele trece pe cer, să avem lumină naturală cât mai multă, întreaga zi, fără a fi nevoiți să aprindem lumina în vreo încăpere a casei.
Nu am exagerat însă cu numărul ferestrelor sau cu dimensiunile lor, știut fiind faptul că oricât de bune ar fi din punct de vedere al calității, transferul termic între interior și exterior este destul de crescut. Am optat pentru ferestre mai mici, inguste, ca niște luminatoare.
Livingul și bucătăria, însă, sunt scăldate în lumină grație unei ferestre mari, cu ușă culisantă ce dă spre terasă și cu un view spre grădina plină de pomi fructiferi, este poziționată spre răsărit, oferind multă lumină până dupa prânz.
Am mers pâna acolo, pentru ca totul să fie cât mai bine făcut și de a nu avea pierderi de căldură, încât am chemat specialiști în termografie și termoviziune clădiri, din aceia care te ajută când este necesar un certificat energetic (ai nevoie de el mai ales când vrei să vinzi un imobil, sau chiar la închiriere) pentru vedea pe unde ”răsuflă” căsuța noastră. Făcusem o treabă atăt de bună, încât am avut intervenții minore, exact cum speram. 🙂
Am optat pentru căldură în pardoseală, la parter, pentru că va fi uniform repartizată în tot parterul, iar la etaj avem radiatoare din oțel. Căldura de la parter, va pleca de jos, de la picioare și va încălzi placa de deasupra, astfel încât nu va fi nevoie de încălzire în pardoseală și la etaj.
Bugetul nu ne-a permis pompe de căldură geotermale, dar suntem conștienți că vom reuși să avea un consum cât mai mic de gaze naturale, grație grijei deosebite pe care am avut-o cu termoizolația. Polistirenul cu care am îmbrăcat casa a fost pus sub atenta suraveghere a unui băiat de toată isprava, venit de la firmă ce produce polistiren expandat (EPS sau Airpop, cum i se mai spune) pentru România și care ne-a ajutat atât cu know-how-ul, cât și cu montajul.
Despre polistiren, cu… mine-n rolul principal! 🙂
Acum, când am terminat căsuța, mai stăm din când în când la un pahar de vișinată, făcută de mine, cu nea Barbu, cel care ne-a insuflat energia aia de care aveam nevoie pentru a ne bucura de căsuța noastră, încă de când se puneau primele ”cărămizi”, ca să zic așa.
Am reușit să aducem împrejurimile casei, grădina și aleile la un nivel peisagistic destul de sus, spunem noi, dacă reușim de fiecare dată să surprindem atât de plăcut prietenii care ne vin în vizită, încât nu vor să se mai lase duși de la noi din bătătură. 🙂
Ce o tot dau intr-una cu energia? Ca o paranteză, poate ai nevoie de un Certificat Energetic și nu stii de unde sa-l iei. Bine, e usor sa cauti pe nea Google, dar dacă îți recomand eu ceva, recomandat rămâne. Cei de la Enermed Impex SRL aka www.certificat-rapid.ro (ai niște linkuri și mai sus) oferă servicii de audit energetic, certificare energetică și termoviziune pentru clădiri și mentenanță a instalațiilor. Mai multe găsești la ei pe site. Sunt ”băjeți” de toată isprava! Parol! 🙂
Hai, gata, că mă așteaptă prietenii pe terasa casei!
Articol scris chiar la mine acasă pentru SuperBlog 2017 și Enermed Impex – Certificat Energetic
1 thought on “Cu Vibe Bun Lovești, Energie Pozitivă primești! E Simplu FeedBack!”