Destinații Speciale pentru viitorul… nou TU!

”Despre a te pune în starea să faci lucruri pe care nu credeai că o să le realizezi.”

Stau întins în pat într-o cameră mică, dar destul de primitoare. Este dimineață. Am ochii închiși. Un ușor miros de mâncare îmi trezește simțurile. Nu mi-e cunoscut, dar cumva știu că este al mâncării proaspăt pregătite. Mmm… un mic-dejun se pregătește prin apropiere!

Prin fereastra deschisă aud niște sunete ușor ciudate, nu am crescut cu ele, îmi par cunoscute, dar pe măsură ce încerc să le înțeleg, să le dau o imagine, îmi dau seama că-mi sunt total străine.

Un amestec inedit de senzații auditive produse de: păsări, oameni care vorbesc o limbă pe care n-o înțeleg, motorete, un cocoș (da, pe ăsta îl știu), biciclete, iar motorete (parcă prea multe motorete), și o forfotă plăcută, paradoxal, relaxantă. Nu este deranjant, este chiar, neașteptat de bine. Aici s-o fi născut Zen-ul? 

Cu ochii încă închiși ”rumeg” amintirile din zilele trecute. Imagini fugindu-mi aievea prin cap, simțuri date peste cap, gustul altfel al preparatelor culinare cu specific zonei în care mă aflu. Iar dincolo de tot amalgamul ăsta… oamenii. Oameni ca mine, ca tine, ca noi, care chiar dacă au un pic o altă înfățișare, sunt oameni frumoși, așa cum mă așteptam să găsesc din cele auzite, citite și văzute prin vloguri de călătorie pe YouTube. 

Încă mă gândesc la taximetristul care m-a adus la hotel, de la aeroport, când am aterizat în Hanoi, în Vietnam. Am dialogat mult într-o engleză pe care o stăpânea destul de bine, impresionant aș zice. M-a introdus in ”haosul organizat” din capitala Vietnamului și mi-a oferit cateva ”tips and tricks” pentru călătoria mea de-aici: cum să negociez, cât să negociez, unde găsesc cazări ieftine, ce cartelă de telefon să-mi iau pentru internet, ce baruri de noapte sunt recomandate etc.

Deschid ochii, mă ridic din pat și mă îndrept spre fereastră. Mă opresc și privesc ca-ntru-n timelapse, Jocul Lumii din acest colț al planetei. Sunt pentru prima dată în Asia. Până acum, Europa reprezenta limita zonei mele de confort, ca să zic așa, dar am ales, de data asta niște destinații speciale pentru vacanțe speciale.

Mi-am luat inima în dinți, împins cumva de mirajul Asiei care mă tot ademenea de ani buni și-mi șoptea, parcă, la ureche: ”Vino! Lasă Europa și vino să vezi, să simți, să trăiești, să iubești, să guști Asia!”

”Alege Asia pentru călătoria care-ți va schimba cursul vieții pe care o cunoști.”

Da, mi-am luat un concediu destul de lung, profitând și de faptul că pot lucra, atunci când este nevoie, de oriunde am acces la internet. Așa că după o discuție cu fetele mele, m-am decis să plec pentru trei săptămâni hai-hui prin Asia, așa mai pe low-cost, cu-n rucsac în spate, cameră foto și video (2 în 1) și smartphone călăuzitor. Despărțirea a fost una ciudată, pentru că niciodată nu am stat atât de mult despărțit de ele. Fetele mele? Soția și fiica mea de 11 ani. 🙂

Nu le puteam lua cu mine, era prea mult pentru ele și ardeam de ceva timp să fac un fel de ”călătorie inițiatică” undeva pe Terra. Undeva unde nu mai fusesem, în care să experimentez altceva decât era în zona Europei și a Americii. Astfel s-a născut visul de a veni aici în Asia, influențat fiind de CND Vacanțe Speciale, pe continentul cu destinații exotice pentru vacanțe speciale.

Bine, visul a avut începutul cu mult tip în urmă, când eram doar un țânc ce auzise de China la televizor, ca mai apoi să mă acapareze cu totul văzând filmele cu arte marțiale. Am suflat în niște lumânări, am închis ochii și mi-am pus dorința: să merg măcar o dată în viața asta, în China.

Am început cu Vietnamul, însă. Așa ca de încălzire. Urmărind și asimilând destul de multă informație video de pe canalele de călătorie pe care le urmăresc, mi-am zis că aici voi lua pentru prima dată contact cu minunata cultură a Asiei.

O aventură mai altfel, un altfel de temerar. Dacă prin țară, prin România, îmi plăcea să mai plec singur la drum, în tinerețea aia nebună și frumoasă, după ce îți regăsești liniștea într-o familie, nu mai poți face asta prea ușor. Ba chiar deloc, aș îndrăzni să adaug. Welcome, vacanțe în familie! 🙂

Însă, cumva, o bucățică interioară, o parte din tine, ar vrea să plece. E acolo și strigă că vrea să mai fie așa mai ”wild”, să experimenteze, de unul singur, tu și necunoscutul, cu prieteni pe care să ți-i faci prin tot felul de locuri, o lume în care să pleci, dar din care să te întorci mai plin de viață, să prețuiești și mai mult ceea ce ai acasă, la final.

”Ți-am oferit mâna mea, viața mea, povestea mea, pentru ca ție să-ți fie mai ușor.”

Și de ce nu ai face asta? Orice călătorie, în orice loc de pe glob, îți poate îmbogăți cunoșterea, îți poate modela personalitatea și viitorul, dar numai dacă tu ești deschis la toată nebunia asta, dacă asimilezi ”bombardamentul” informațiilor, senzațiilor lucrurilor noi, și-l folosești pentru a crea un TU mai bun, reînnoit, restartat.

Am nevoie să mă reînțeleg, probabil. Să mă regăsesc, să mă reconstruiesc, dacă vrei. După vârsta de 35 de ani începi să cauți alte răspunsuri la întrebări, pe măsură ce noi întrebări se nasc. Poate că aici voi găsi niște răspunsuri, poate că voi reuși să reușesc să-mi pun întrebările potrivite pentru a găsi răspunsuri și un nou mod de a privi spectacolul vieții. Oriunde s-ar desfășura el. Știu că și tu ești așa, o astfel de călătorie îți este și ție destinată. O simți? 

Voi recepta oare, vibrația muntelui de marmură din Da Nang? In golful Ha Long, îmi voi găsi liniștea sau va fi o experiență inedită? Poate la My Son, la ruinele hinduse străvechi din patrimoniul UNESCO, voi reuși să înțeleg altfel istoria omenirii? Câmpurile de orez din Sa Pa, o așezare montană cu priveliști superbe, îmi vor mângâia privirile și karma? Mă gândesc să rămân mai mult în stațiunea Ham Rong din zonă. Orez și culori vii. Aer și liniște. Viață.

”Drumul este mai important decât destinația, dar nu pot rămâne indiferent în fața acestor destinații din altă lume.”

Mă opresc din imaginat itinerarii, mă smulg din fața ferestrei și cobor din cameră, la terasa de jos, să fiu și mai aproape de oameni, să le simt energia. Scot niște dongi (moneda vietnamului) și-mi iau un suc de fructe proaspăt stoarse. Mai trag o fotografie, mai arunc un ochi pe net și-mi fac planuri pentru… (sunete de tobe, vă rog).

Pentru Cambodgia! Da, pentru că după ce-mi voi termina periplul prin Vietnam, voi merge-n țara vecină Vietnamului. De ce voi merge în Cambodgia? Pentru că acolo este unul dintre locurile fenomenale construie de om și care are o energie aparte: cel mai mare lăcaș de cult din lume, pe scurt.

Pe lung, el se numește Angkor Wat, iar alături de: Uluru din Australia (o formațiune uriașă, di piatră, în mijlocul unui deșert), Cupola Stâncii din Ierusalim (cel mai vechi monument al Islamului, ,ocul în care Mohamed s-a ridicat la cer), Camino de Santiago (frumosul drum de legătură dintre Spania și Franța, ce duce la un Sit din patrimoniul UNESCO) și Macchu Pichu, fascinantul centru al spiritualității din Peru, Angkor Wat (construit la începutul secolului al XII-lea, cu arhitectură khmeră de cel mai înalt nivel) rămâne locul cel mai râvnit de mulți turiști dornici de a descoperi o altfel de credință, o altfel de istorie, ce a hindușilor, dedicat zeului hindus Vishnu, dar și budismului.

Nu vreau să insist cu alte detalii legate de minunatul templu, pentru că voi reveni într-un alt articol cu și mai multe informații despre cum se ajunge cât mai ușor acolo, cât costă, dacă trebuie viză etc.

Destinația finală a călătoriei mele de cel puțin trei săptămâni nu va fi Tibetul, dacă asta credeai, având în vedere că am luat-o pe panta asta a spiritualității, ci va fi, bineînțeles, China. Tibetul va fi, mai mult ca sigur, o destinație viitoare pentru că vreau să fiu acolo, să mă cocoț pe munții mei, să contemplez natura în cea mai pură formă a ei, alături de oameni care știu să prețuiască asta.

Stai puțin, să-mi mai comand un pahar din licoarea asta minunată, un mix de fructe exotice din care recunosc doar niște mango și ananas, restul mi-e necunoscut. Costă numai… 12000 de dongi vietnamezi (VND), adică, nici 2 lei! 🙂

Păi, și China? China va rămâne s-o povestim data viitoare, pentru că va fi, clar, o poveste mare cât ea!

tạm biệt! (La revedere, în vietnameză)

photo credit: CND Vacanțe Speciale și pixabay.com (editate de mine) 🙂

Articol scris printre visuri pentru Spring SuperBlog 2018.