Când mi-am propus să ies #cubicla zilele trecute, am crezut că voi rămâne printr-un parc din București. Cum i-am dat pedală pe seară, am zis să merg spre Parcul Carol. Am ajuns și am numărat câteva rațe pe lac, am rememorat niște amintiri de pe podul ăla din parc, cel mare, pe care am făcut niște elevi, pionieri, acum ceva ani. Prea mulți, cred. 😉
Cum era ceva lume prin parcul Carol, am zis că n-ar strica și un Tineretului așa pe traversare spre Văcărești. că e mai mare și mai gol, mie neplăcându-mi aglomerația din parc. Am traversat și am ajuns prin Parcul Lumea Copiilor. Apropo, am văzut că s-a făcut o parcare auto acolo lângă Palatul Copiilor, ce urmează să fie cu plată, după barierele puse pe-acolo. Sper că va fi un tarif de bun simț, altfel… va fi un bullshit.
Am ajuns tiptil-tiptil, din cauze de trafic intes și de semafoare puse aiurea pentru pietoni în intersecția de sub pod, sus pe digul Deltei. M-am lăsat în jos pe la punctul de început al traseului. NU recomand să cobori pe biclă pentru că iei ceva viteză și alunecă al dracului de tare pe cartonul ăla care s-a cam tocit, iar jos când dai de pământ e destul de agresivă intrarea.
Poteca e bine bătută, sunt din loc în loc indicatoare și informații cu privire la faună și natura ce compun toată bucățica aia de deltă. Oameni singuri, fete la alergat, fete cu câini la joacă, la plimbare, la fotografiat diverse, la plimbat cu bicla, dubioși sau mai puțin dubioși etc.
Sunt câteva foișoare tare mișto, făcute din lemn și bine întreținute. Numai bune de contemplat, de rugat și de fotografiat la distanță în landscape-uri nice. Am mers până înspre capătul celalalt al raseului unde mă așteptau destul de multe cioburi ceea ce mi-au dat ceva emoții. Am luat traseul înapoi și am urcat oe dig, unde am dat de alți oameni și o privire de ansamblu asupra traseului desfășurat dedesubt.
Mai multe în clip. Iar dacă tot ai ajuns aici, poate intri și pe canal să dai un Like, Subscribe, ceva, ca să-mi țină spiritul pe pozitiv. Să am motiv. 🙂