Publicul de la Arenele Romane a fost mult. Da, nu mă așteptam să vină chiar atât de multă lume. Lume trecută bine de 30 – 35 de ani, dar ce mai contează? Am văzut multe persoane chiar și la peste 50 de ani, dar ce mai contează niște cifre când toată lumea se distrează și dansează? WE LOVE RETRO
Nu s-a stat jos nici pe scaunele de pe margine, toți erau în picioare și cântau, dansau, cu blitz-urile pornite la telefoane. Nice vibe! De la orele 20 s-a dat drumul în Arene, cu un WarmUp făcut de DJ George și un MC foarte bun al cărui nume îmi scapă, care a ținut oamenii în priză între recitalurile live și chiar în ora cât Masterboy au lipsit din cauză de avion pierdut și încurcături în aeroportul din Germania.
N&D, a fost în deschidere și au făcut un show destul de bun pentru o trupă care părea de mult pierdută. Încă se mai poate dansa bine pe piesele lor, fredonând și tu cu ceilalți, dacă te-au influențat vreodată piesele lor.
SNAP! cu Penny Ford și încă un vocal masculin, fără #acel TURBO B, au făcut show extraordinar cu piese celebre și un remix sau două. Live foarte bun și energie d-aia mișto de tot!
2 Unlimited, cu un Ray care mi s-a părut fără prea multă energie la el. Păcat, așteptam să transmită mai mult. Nu m-a dat pe spate nici mixul de piese pe care l-au avut, iar intro-ul a fost slăbuț pentru un an 2018 în care oricine, cu inspirație, îți poate face un intro genial.
Dr. Alban, la cei 60 de ani ai săi, poate. Și poate bine de tot. Face atmosferă frumoasă, poate și vocal multe, vocea aceea cu timbrul ăla special nu s-a schimbat deloc de la One Love încoace. M-am bucurat să-l văd pentru prima dată live, am fost mare fan până prin 1995, practic a reprezentat începutul meu cu muzica, de ascultat și conștientizat, ales fără să mi-l împingă cineva, chiar dacă pe atunci erau și Culture beat sau 2 Unlimited, Haddaway și Snap!
Dr. Alban știe să interacționeze cu publicul, face glume de gen Bucharest – Budapest și dorește energie dinspre public, lumea să se simtă bine, să cânte și să danseze cu el. A plecat de pe scenă un pic cam brusc. De altfel, nicio formație prezentă nu a avut un bis. Un pic cam nașpa. DJ-ul și MC-ul intrau imediat cum se termina un recital live.
Masterboy au ajuns pe la ora 1.45, cu aproximație, deși după Dr. Alban începuse să se plece. Noroc cu DJ-ul și MC-ul plus o trupă de 4 dansatori foarte tineri ce au întreținut atmosfera până la Masterboy care a cântat la un public înjumătățit. Și-au cerut scuze pentru că au fost niște evenimente involuntare (o autostradă închisă și încurcături cu biletele), și-au cântat foarte bine piesele de altădată și au plusat cu o piesă nouă în stilul lor dar cu ceva vibe mai nou. Bun!
DJ-ul Brooklyn Bounce m-a rupt. Eu oricum eram fan al muzicii house si progressive trance și ce mai era de prin 1996 spre 2000, iar el a avut un mix genial, care a cuprins piese cunoscute din perioada aceea, plus piese Brooklyn Bounce. Nu a mai avut un public numeros, dar era de înțeles și datorită orei. A fost momentul în care am dansat cel mai mult și cei rămași, vreo 200 de oameni, erau ”de-ai mei”. 🙂
Brooklyn Bounce DJ, adică Dennis Bohn, partea care a mai rămas din ”trupă” a făcut show de unul singur, chiar dacă l-au lăsat și dansatorii noștri la un moment dat, ei retrăgându-se de pe scenă, după o seară și noapte în care au dansat aproape neîncetat. Un mare BRAVO pentru ei! Dennis Bohn, a coborât chiar și de pe scenă și a venit la fotografii în primul rând și dând mâna cu cei de pe acolo. Nice!
În rest, organizare destul de bună, sunet foarte bun, cozi obișnuite la jetoane și băuturi, fără incidente notabile, practic nu am văzut nimic care să fie menționat ca rău.
Las aici și un video cu un clip de pe canalul meu de You Tube pentru a simți mai bine atmosfera care a fost acolo.