#acelmoment când afli că poți face cadouri de neuitat

Este un lucru minunat să faci cadouri. Nu știu alții cum sunt, dar îmi place atât de tare să fac cadouri, să știu că pot surprinde plăcut oameni dragi, încât ori de câte ori am ocazia îmi este extrem de ușor să acționez în acest sens.

Am aflat nu cu mult timp în urmă de cei de la Anyoli, care dincolo de faptul că au niște bijuterii premium incredibil de frumoase, le pot personaliza digital cu un mesaj video, text, fotografie sau… cu Biblia, dacă se cere acest lucru. Voi reveni mai târziu la acest aspect extrem de interesant.

Aflând asta, deci, mi-am propus să aleg trei astfel de bijuterii, trei lănțișoare cu pandantiv, din aur, pentru trei persoane extrem de dragi: mama, mama-soacră și sora mea.

Se înțelege de ce-mi sunt dragi, chiar și mama-soacră, indierent dacă îți vine greu să crezi asta. 😊

foto: Anyoli.ro

Pentru mama aș alege povestire video cu o amintire tare funny pentru noi, deși la vremea respectivă nu fusese prea funny. Dar și din astfel de lucruri sunt făcute amintirile, nu? Întâmplarea ne găsește undeva în anul 1988, când într-o zi am decis împreună cu alți 4 temerari de-o vârstă cu mine (aproximativ 8-10 ani) să plecăm din București spre ”la țară”. Acest loc ce părea magic, se spunea că este foarte aproape și putem ajunge cu bicicletele cât ai zice ”Fram, ursul polar”. E, nu a fost chiar așa pentru că era vorba de o localitate din Giurgiu, Walter Mărăcineanu, care se afla la vreo 40 de kilometri de locul de plecare.

Da, a fost ziua în care am plecat ”pe șustache” de acasă, fiind vacanță, ziua în care am băgat la pedala mea de Pegas, vreo 80 de kilometri adunați. Obositor, dar senzația aia de libertate… într-un comunism obscur, PRICELESS. Acasă mă aștepta mama, tata încă nu venise de la muncă. Ne-am privit de la distanță-n ochi, am citit furia ei pe care încerca să o țină sub control printr-un surâs ce părea complice (aflase de la vecini unde fusesem). Aveam să aflu că nu era deloc un zâmbet complice, era doar preludiul unei situații care eu și mama ne aflam pentru prima și ultima dată în viața asta: una bucată ceartă plus un bucată mamă de bătaie. O bătaie de mama, soft, cu o șipcă de lemn venită de niciunde tocmai pentru a participa la ”party-ul” ăsta. 🙂

Nu știu dacă m-am învățat minte, cum se spune, dar știu sigur că mai mereu povestim de asta și râdem când ne vedem, iar ea află că am mai plecat iar cu bicicleta la plimbare 40, 50 sau 80 de kilometri.

foto: anyoli.ro

La mama-soacră pare greu în a alege ceva frumos. Ne știm, practic, de mai bine de 22 de ani, din vremuri când nici prin cap nu-mi trecea că-mi va fi soacră, sau un fel de a doua mamă, că în principiu cam asta este. Mai ales în relații sincere, deschise, bazate pe respect și un firesc pe care-l doresc multora. Nu aș avea o amintire aparte pe care s-o atașez pandantivului de la Anyoli, ci doar câteva cuvinte sincere rostite ]ntr-un video ca cele pe care le scriu și aici. Mă bucur sincer, doar de faptul că am avut ocazia de a avea cea mai mișto soacră care putea exista. Pe bune.

Cu soră-mea avem atât de multe amintiri încât cu greu pot alege ceva care să fie reprezentativ, însă știu că pe ea o leagă niște amintiri din niște vacanțe pe pe care ni le-am petrecut la țară. Eu fiind mai mare decât ea cu vreo 4 ani, aveam grijă de ea și o căram peste tot pe unde mergeam și eu. Având privilegiul de a fi într-un loc care părea rupt din poveștile lui Creangă, într-o zonă a Moldovei cu dealuri, păduri dese, râuri, fânețe și multe animale domestice. Așa ne-am creat câteva amintiri legate de plimbări prin poienițe de pădure (cu băut apă rece de la izvor, cu mâncat alune, fragi, zmeură), cu făcut căsuțe din crengi de copaci, cu plimbat pe dealuri cu căruța, cu improvizat zone de scăldat în râul repede de munte, cu mers la strâns fânul și mâncat mâmâligă cu brânză și ceapă la umbra căpiței de fân, cu bucuria de a găsi în cuibarul găinilor ouă, cu muls vaca etc.

Amintiri multe, diverse si care ne-au făcut ceea ce suntem azi. Pic cu pic, firimitură cu firimitură.

Avem nevoie de emoție, de sentimente sincere, de aceea Anyoli a gândit bijuteriile cu stocare inteligentă (inovația Nadiei Vișan), tocmai ca dincolo de un lucru material să transmită și mai mult.

Bazat pe un principiu relativ simplu, Anyoli oferă posibilitatea celui ce vrea să facă un astfel de cadou deosebit, șansa de a încărca un mesaj video, text, fotografie sau link, așa cum ziceam și mai sus.

Trebuie doar să intri pe anyoli.ro, alegi bijuteria potrivită pentru emoția pe care vrei să o transmiți (de exemplu pandantivul cu perla Madre Perla, cu rol protector, dedicată dragostei, prosperității, protejează de energii negative), o pui în coșul de cumpărături și poți încărca mesajul tău.

La primirea bijuteriei, cel căruia îi este destinată bijuteria trebuie doar să apropie telefonul de aceasta pentru a afla mesajul ”ascuns”, dar nu înainte de a instala aplicația de smartphone Anyoli. Mai mult, e necesar ca datele mobile sau WIFI să fie activate, la fel și NFC-ul smartphone-ului. Important este și faptul că mesajele se pot accesa și offline, nu numai online, iar mesajul se poate schimba oricând dacă se dorește acest lucru, de câte ori se dorește (destinatarul va fi notificat când se face schimbarea). Genial!

Alegeri și mesaje inspirate!

model Anyoli: Andreea Marin (foto: anyoli.ro)


Articol scris pentru Anyoli și SuperBlog 2021

One Reply to “#acelmoment când afli că poți face cadouri de neuitat”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.