Hai să-ți explic cum stă treaba cu… farmecul meu!

Nu stiu cum s-o zic mai bine, mai corect, ca să nu fiu înțeles greșit, dar de mic mă leagă niște amintiri tare mișto cu geanta mamei. Acolo, în geanta unei femei, în acel abis, acel paradox, găsești cele mai tari și interesante chestii, mai ales când ești un biet copilaș, te găsești în anii ‘80, în acea perioadă a comunismului ăla, sărac și vai de el.

De-asta vreau să aduc vorba, dincolo de creion dermatograf, rujuri, fard și penseta, despre vestitul lapte/ crema/ demachiant sau ce era, pe numele de scena: lapte nutritiv vitaminizant Doina. Da, cel de la Farmec. Imposibil să nu ți-l aduci aminte, nu?

Probabil că era vreo loțiune miraculoasă, de o vedeam pe mama tot folosindu-l. Mă surprindeam mereu mirosindu-l pentru că îmi plăcea foarte tare. Mai târziu, un pic mai târziu, îmi aduc aminte că îmi mai dădeam cu el pe față sau pe mâini că mi se usca fața de la ger în sezonul rece. Un pic, așa. Nu știam exact dacă avea vreun efect pe termen lung, dar știam că nu o să mai am mâinile aspre o perioadă.

De atunci, iarna, folosesc niste creme speciale pentru a-mi proteja extremitățile. Uneori chiar Doina – crema nutritivă vitaminizantă. Probabil că de asta și arăt atât de tânăr și verde la cei 42 de ani ai mei, cine știe? Nu s-a făcut încă un studiu de caz pe mine, deci… Farmecul se cultivă în familie, dacă mi se permite. 😀

In fine, un alt lucru interesant pe care l-am respectat până acum, la insistențele mamei, a fost să nu fumez. Ai mei, deși au fumat la greu încă de tineri, nu mi-ai interzis să fumez. Din contră, eu mă duceam de mic după țigări și după pâine, cum ar veni. Să mor, dacă vreodată am simțit nevoia de vreo țigară aprinsă pe furiș. Niciodată!

Când am incercat, a fost tot cu ei de față, ei dându-și seama că eu chiar nu voi fi unul ca ei, din cauza atitudinii mele care era total opusă de cea a lor. Si chiar au avut dreptate. Si ei, dar si eu. Nu am fumat niciodată, am încercat, dar nu mi-a plăcut și practic, nu am fumat la modul serios niciodată.

Imi place mirosul de țigară, de tutun, atât neaprins cât și aprins, dar atât. Să nu mai zic că bunicul pufăia la o pipă care avea un tutuna care mirosea senzațional de mișto!

Cei de la Farmec, da, chiar cei cu laptele Doina, produs românesc, de care aminteam, transmit mai departe valorile generațiilor viitoare și te încurajează să dai mai departe, să transmiți orice obicei bun care ar putea ajuta generațiile următoare să evolueze, să nu mai facă pași înapoi ori greșiți, să aibă o direcție cât mai corectă atât pe plan personal, cât și profesional, desigur.

Pe lângă cele două mici chestii amintite de mine, mereu am cedat locul meu din tramvai/autobuz unei doamne, femei, fete etc. așa cum le-am și lăsat să treacă primele, le-am ținut ușa la intrare, am salutat politicos când era cazul și m-am spălat mereu pe dinți de două ori pe zi. Alte reguli transmise mie de la ai mei, de care m-am ținut până azi.

A, fii atent și ia aminte la noul logo Farmec!



Articol scris pentru Farmec si Spring SuperBlog 2022




3 Replies to “Hai să-ți explic cum stă treaba cu… farmecul meu!”

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.