Băbăiatule, tu știi prin ce am trecut eu? Nu știi? Păi nu ai de unde să știi pentru că nu ți-am povestit. De aceea m-am băgat aici pe blog, să povestesc că poate sunt și alții care au trecut prin așa ceva și le ofer sansa să îndrepte lucrurile, cum ar veni.
Eu de felul meu, mă știu alergic la ambrozie de vreo 9 ani. Da, planta aia extrem de alergenă care ne face cu capul, cu mâncărimile de ochi, muci la greu și strănuturi, in perioada august – octombrie. Dintre toate alergiile din lumea asta, m-am găsit eu să îmi găsesc cea mai enervantă alergie, si asta la o vârstă venerabilă. Cred că aveam vreo 33 de ani când a dat peste mine. Sau eu peste ea. A fost dragoste la prima vedere, ce să mai… Uniți prin muci și lacrimi. Romantic.
Insă, acum vreo 5 ani, mă pregăteam și eu cu nevasta (mai mult eu, dar na…) de o noapte de neuitat, că alea-alea, că fii-mea nu era acasă, că să ne iubim și noi ca pe vremuri, că mai știi cum petreceam noi nopțile? Stai, cum se făcea? Eheei… ce vremuri!
Da, și cum ziceam, mă pregătisem cu o sticlă de vin, de fapt, cu două sticle de vin, ce aberez eu aici? Păi, dacă e bal, bal să fie. Bubuiaaală! Japoniaaa! (recunoașteți personajul?)
Femeia mea era la job – cum zice orice țăran cu veleități de hiphoper – dar urma să ajungă acasă, deh, asa că am pregătit lumânări din alea care miros frumos de tot, care fac o atmosferă romantică, cu umbre lungi pe pereți, cu muzică pregătită într-un playlist ce-l făcea de rușine și pe băiatul ăla Grey, din filmul cu 50 de umbre…
In fine, înțelegi unde bat și ce mega-desfășurare de forțe și torțe făcusem eu acolo, de zici că imi regăsisem marea dragoste și trebuia să fac totul ca s-o cuceresc. REcuceresc. Un idiot. Așa cum suntem mulți. Bărbați. You know...
Pusesem așternuturi noi pe pat, că, na, ”mezanplasul” – cum zice englejul – trebuia să fie complet, sa ațâțe, să stârnească focul din amândoi. Uitând, de fapt, că eu trebuia să mai dau burta jos, că freza nu mai stătea ca pe vremuri sau că nu mă mai bărbieream așa des.

Intr-o oră trebuia să ajungă acasă, deci, așternuturile erau ”the final touch”, așa cum ziceam, ca să fie totul ca la carte. Deci, aranjat, pensat, cremuit, unghiile tăiate, duș fierbine… întins în pat să verific cum se simte cuibușorul de nebunii, pernele bătute din toate părțile ca să stea cât mai umflate, treabă, nene, nu așa.
Și cum stăteam eu așa prin cameră și contemplam ce capodoperă de scenografie pusesem în scenă, dacă mi se permite, hop, un strănut! Zic, hei, este un strănut, e normal, se desfundă sinusurile, oamenii mai și strănută de la nimic, nu?
Și nici nu-mi termin bine gândul cu strănu.. că, HAAPCIU! Un alt strănut! Am zis eu aici HAPCIU, dar nu vrei să știi cum fac când strănut. Bănene, te bagi sub grindă, când mă apucă!
Zici că e cutremur din ăla de pe vremuri, de când erau cutremurele bune și e musai să scapi cumva. Deci, dacă dau o repriza de 4 strănuturi, vrei să o iei pe scări, să te arunci pe frânghii închipuite din cearșafuri, să ieși rapid cumva din bloc, deși nu e recomandat să faci asta în caz de cutremur, fie vorba între noi, nu?
Ok, două strănuturi. Light! Dar unde merg două strănuturi, nu merge și un al treilea? Merge, cum nu?! Dar de la al cincilea, deja, o sfeclisem. La propriu, că îmi dăduseră lacrimile, nu mai vedeam nimic și în loc să iau cutia cu șervețele, pusesem mâna pe o sfeclă. Ce?! Cine ține o sfeclă in casă?!
Și uite așa, la al zecelea strănut, sleit de puteri, imi dau una peste ceafă și mă revigorez la gândul că nu are cum să fie de la ambrozie pentru că suntem in luna Mai și nici nu a încolțit dihania. Punct. Deci, să presupunem că așa m-a apucat pe mine și las’ că trece. Cu apă rece. Sau nu.
Cum vorba lungă, sărăcia omului, fast-forward, intră nevasta în casă la un moment dat și mă vede în lumina lumânărilor, cu ochii în lacrimi, șervețelele în nas, iar reacția ei a fost exact cum arăta situația:
– Ce ai? Cine a murit?
Și aici s-a încheiat totul. S-a dus naibii toată seara, toată magia, tot farmecul, pentru că eu nu aveam de unde să știu că tocmai mă pricopsisem cu o alergie bună de tot la acarieni? Semnele îmi fuseseră arătate de ceva timp, când aveam cam aceleași simptome ca la alergia la ambrozie, dar fiin un pic mai lejer, nu am băgat de seamă și am zis că trece.
Bănene, din seara aia, până să imi dau seama că e de la acarieni, o săptămână am zăcut ca-n zilele alea ”de grație” din perioada de inflorirea a ambroziei. Eu, Superman care voia să facă sexul vieții (și chiar s-ar fi întamplat, desigur, dar… soarta) săteam lângă kriptonită și nu-mi dădeam seama ce-mi ia puterile și dă cu mine de pământ.

Recomandarea medicului?
Schimbat perne, saltea pat, lenjerii, curățat haine bine de tot etc.
Recomandarea prietenilor bloggeri?
Schimbă, bre nea Mandache, lenjeriile alea sintetice care sunt extrem de păcătoase, plapuma, pilotele, mai ales pentru cineva la etatatea matale, și alergic la buruiana aia pe deasupra. Pentru că sinteticele aduna praf și sunt un mediu ideal pentru acarieni.
Da’, nu mai bine, încerci niște Confort? Ce Confort?
MERINO, bre! CONFORT MERINO. Cu oaie, cu alea-alea…
Sunt băjeții ăia de la Piatra Neamț care stau bine de tot pe oaie, ca să zic așa, pentru că sunt produse 100% naturale, iar produsele Confort Merino au lâna încasetată total în țesătură fină, fiberproof, de bumbac organic. Iar acest tip de țesătură e atât de safe încât nu declașează niciun fel de alergii. Uite aici calitate la Plăpumi și Pilote, bro!
Curios din fire, și cum îmi place să verific informațiile înainte de a vorbi și de a testa ceva nou, am aflat că cei de la Confort merino stau bine de tot și pe lână, că sunt bazați pe oaie, din aia merinos, nu orice oaie, da? Calitate merinos, bro!
Lâna pură, virgină, dacă mi se permite, fiind curățată și spălată cu detergenți certificați ecologic prin metode mecanice de îndepărtare a impurităților. Așa aveam să aflu și că treaba asta cu lâna din produsele cu care te înconjori în viața de zi cu zi, ajută la relaxarea ritumului cardiac, de exemplu. Eu, un agitat din fire. Dar nu din fire de lână.
Firele de lână, în schimb, au rezistență sporită la rupere, la deformare, la mucegaiuri – că doar știm cum transpirăm și udăm pernele, pilotele, iar umezeala e mediul ideal pentru dezvoltarea tuturor ciudățenilor la care nici nu vreau să mă gândesc pentru că dormeam cu ele.
Calitatea produselor Confort Merino, se vede și se simte de la primul contact. Se vede chiar și din fotografii, din clipurile de prezentare, pentru că un produs de calitate, 100% natural, este total de difeit de ceea ce e artificial. Uită-te cu ochiul ăla critic, cu ochiul ăla bun, sincer și o să-ți dai seama imediat.
Uite mai multe informații aici despre calitatea Confort Merino (că nu are rost să le înșir eu și să fac un articol kilometric)
Vrei un somn bun, fără griji? E simplu, faci ce am făcut și eu, alegând calitatea Confort Merino. Da, poate că sună clișeic, dar nu o pot exprima mai simplu, mai clar și mai direct.
Mai mult lâna CM este certificată Oeko-Tex, ceea ce însemană ”Încredere în Textile” – este un sistem de certificare folosit în întreaga lume pentru materii prime, produse intermediare și produse textile finite în toate etapele de prelucrare. Deci, somn liniștit, nene!
Gata, nu mai zic decât că dacă vrei să scapi de alergiile la praf, acarieni și alte asemenea dubioșenii microscopice, e musai să treci pe lână, oaie! Nu știu când citești asta, dar până pe 13 noiembrie 2022 ai reduceri de 25%, cele mai mari din an ale celor de la Confort Merino, așa că ai de unde să începi.
Bagă lână, oaie! Blanao!

Articol scris în lână pentru Confort merino și SuperBlog 2022
Surse foto: confort merino, canva
Mulțumim, bro! E blanao articolul, you feel me, oaie? :))
Cea mai tare-n lână oaie, ‘oaie!
Broooo!