– Incepe Bengi! Incepe Bengiii! Hai repedee!
Așa mă striga mama sau tata pe stradă, adunându-mă de la joacă, din vremurile preistorice, de când eram atât de mic încât nici pionier nu eram încă și de abia așteptam să mă bag la filmul care imi făcea inima să-mi tresalte de fiecare dată. La televizor, desigur.
Erau anii 80 și vorbesc de un film serial ce se putea vedea la televizor, dar nu pe TVR, ci la vecinii bulgari pe canalul lor national.
Na, eram in București si prindeam televiziunea bulgară destul de bine, câțiva purici pe ecran, alb-negru la tv-ul Diamant, dar era bine. Prea bine, chiar. La TVR nu puteam sa ma uit doar la Viata Satului sau Tezaur Folcloric, nu?
Cine era Bengi, te intrebi? Bengi era un câine. Mai exact filmul se numea: Benji, Zax & the Alien Prince, dar eu o auzeam in bulgară, că vecinii dublau orice film. Deci, la mine era Bengi, Zax e izveznie prinț, sau cam așa ceva.
Era filmul meu preferat din anii ăia. Era SF și avea o acțiune incredibilă pentru vremurile pe care le trăiam atunci. Un roboțel care plutea prin aer, avea și niște lasere când voia el, un câine deștept, un băiețel urmărit de niște dubioși de pe altă planetă…
Era cu totul altceva decât Racheta Albă sau Mărgelatu, dar care nu-mi displăceau, doar că le vedeam prea des și erau banale pe lângă ce vedeam la bulgari.
Acum, apropo de bulgari, in fiecare seară ei aveau desenele animate alea cu Lecă Noșt Deța, mai știi? Vreo 5 minute de trăire intensă și o bucurie pe care o împărțeam fie cu părinții și sora mai mică, fie cu bunicii, depinde pe unde mă prindea orele 20. Sau mai exact 19.55.
Faza e ca la noi se dadea Mihaela ori Bălănel și Miaunel pe același segment orar cu cel al bulgarilor și comutam intre cele doua programe ca sa prind cat mai mult, ca poate unii erau decalati fata de ceilalți.

Daca tot sunt aici, fac o mică paranteză să te anunț că pe 23 decembrie 2022 se lanseaza in cinema: Lilu, Lilu, Crocodilu (Lyle, Lyle, Crocodile) care este o aventura comică, un film pentru intreaga familie, cu elemente animate, muzica (Shawn Mendes) si actori super cunoscuti (Javier Bardem, Constance Wu).
Va rula atat in varianta subtitrata, cat si in varianta dublata, în 2D, cu sunet Dolby Atmos.
Fimul este adus in Romania de InterComFilm.
Inchid paranteza si reiau amintirile. 🙂
La noi, vedeam duminica, emisiunea Vioricăi Bucur cu desene animate, Gala Desenului Animat. Vreo 10 minute cred ca era. Puțin, dar orice desen animat era binevenit și ii vedeam pe Tom si Jerry, Ciocanitoarea Woody, Bambi, Mickey Mouse. Cei la care doar visam. Erau cateva secvente smulse din alte filme, niciodată ceva lung. Niciodata.
Obișnuiam des in vremurile acelea, dar si în primii ani ai celor de dupa 90, sa merg pe la prieteni și să ne uităm la filme sau desene animate. Foarte rar ma prindea un astfel de program fără cineva alături.
Imi placea sa stau si sa discut cu cineva dupa ce vedeam filmul sau desenul animat, fie că ne uitam la Saber Rider, Sandy Bell, Floarea cu 7 culori sau, mai tarziu un pic, Salvati de Clopotel.

In anii 80 mergeam rar la cinema, probabil ca o data la doua luni, si prindeam filmele românești pe care le știm cu toții. Cu ardelenii, cele cu razboi, cu ceva comedii.
Nu imi aduc aminte sa fi fost desene animate la cinema, dar se putea compensa lejer cu un teatru pentru copii. Acolo mergeam des și m-a ajutat mult să-mi dezvolt imaginația alături de multe cărți citite.
Fast forward peste timp, a venit si momentul in care am avut-o pe fii-mea, Alexia, și incepand cu 2007, cam de cand avea doi ani, am inceput sa ne uităm împreună la o multime de filme si seriale pentru copii.
La inceput mai putin, dar apoi din ce in ce mai mult, ajutati fiind de canalale de tv dedicate lor si atat de bine targetate pe categorii de varsta.
Nu ne lipseau niciodată: Mickey Mouse si Clubul lui, Kim Possible, Tom si Jerry, Phineas si Ferb, Mr. Bean si serialul Oraselul Leneș. Incredibilă perioadă, cu muuulte momente vesele alaturi de Alexia, cu glume și joacă.
Bineînțeles ca a venit si ziua in care am mers pentru prima data la cinema cu ea. Cred ca avea 4 ani si am iesit dupa jumatate de oră. Era Ice Age si nu o prindea deloc, nu era absorbita de actiunea de pe ecranul imens. Speram să o fure un pic, dar… nimic.
Insa după vreun an am rupt cinematografele mergand la fiecare film de animatie apărut, fie ca era cu extratereștrii, fie cu prințese sau animale. 3D sau nu, mergeam constant la tot ce apărea pentru că experiența era una deosebita avand in vedere apariția MoviePlexurile din mall-uri.
Cea mai tare chestie este ca nu ne-am oprit nici acum. Ea având 16 ani si fiind destul de selectiva, insa ne mai prindem pe al cate o animație, desi filmele artistice primează.
Concluzionând, avem multe platforme de streaming pentru filme si seriale si urmarim pe tot felul de ecrane, de la laptop la tableta, tv sau smartphone, însă experiența completă (incluzând floricelele sau nachos-ul, sucul si fotoliile comode) nu poate fi decat la cinema pentru amintiri de neuitat, de povestit chiar si peste ani.

Articol scris pentru IntercomFilm si SuperBlog 2022
1 thought on “Cine și ce, m-au făcut OM MARE?”