Există oameni care își încep dimineața cu o cafea.
Eu? Mi-o încep cu o directă de dreapta, o perversă ca pe Târgu-Ocna, de la Isis, pisica noastră tortoșel. Tortoise, cum ar veni in greaca veche (wink).
Cum să zic? Isis nu e o simplă pisică. Niciodată nu a fost. E combinația perfectă între model de pe podium, administrator de scară de bloc și Moșu’ Doroftei boxerul, în variantă blănoasă. Când lovește cu lăbuțele din față, îți dai seama brusc că iubirea adevărată doare. Un pic.
„Dacă nu ai fost trezit niciodată de o pisică dându-ți pumni în nas, ai trăit doar pe jumătate.”
Isis arată ca o pictură abstractă pusă pe un șevalet cu patru lăbuțe: pete de portocaliu/maro, negru, bej, totul amestecat ca și cum Universul ar fi vărsat din greșeală trei cutii de acuarele-n 3 culori pe aceeași pisică. Noi îi spunem „pisica tortoșel”, că sună mai drăgălaș, dar în esență este o mică tornadă blănoasă.
De aici începe povestea noastră de dragoste, cu un strop de scandal.
Ora 6:45. Ceasul sună la 7, dar Isis are propriul ei fus orar. Se urcă pe pernă, se așază în dreptul nasului meu și mă privește fix, ca un mic justițiar blănos.
Dacă nu reacționez în 3 secunde, începe: Pac-Pac-Pac, cu lăbuțele din față. Întâi finuț, ca un test.
Nu mișc.
PAC!-JAP!-PAC! – varianta „Doroftei în semifinale”.
„Când îți dă pisica palme, nu e lipsă de respect, e o altfel de alarmă.”
Când în sfârșit deschid un ochi, ăla vânăt, Isis se oprește, miaunește satisfăcută și se întoarce cu spatele, semn clar că a câștigat runda. Eu mă ridic, ea se duce glonț spre bol. Așa arată la noi comunicarea fără cuvinte: ea mă bate, eu îi pun mâncare. Relație echilibrată, nu?
Isis nu miaună mult. Ea urlă. Iar când nu urlă te articulează cu lăbuțele de la semi-înălțime, cocoțată pe undeva. Are un set întreg de semnale non-verbale, un fel de alfabet morse felin:
Două atingeri rapide pe mână: „Joacă, te rog, dar fără prostii cu luatul în brațe.”
O singură lovitură hotărâtă care se simte: „Lasă ecranul, human, ai o pisică în față, ce-ți mai trebuie piscelile de pe insta?”
Lovituri repetate pe tastatură când mai scriu câte un articol: „Văd că tastezi de prea mult timp, cred că e timpul să tastez și eu. asSssjdHFgjkhg…”
Pernuțe peste nas noaptea: „Respiri? Bine. Continuă, dar și dă-mi să mănânc câteva și io.”
„Pisica nu te ignoră niciodată. Doar îți răspunde în altă limbă… cu gheare la pachet”
Isis are blană tortoșel deasă, frumoasă și o periem des, în fiecare zi. Și chiar stă la periat pentru că știe că primește o recompensă.
Noi considerăm că periatul regulat înseamnă îngrijire responsabilă:
- mai puține ghemotoace de blană prin casă rostogolindu-se,
- mai puține șanse să înghită blană și să regurgiteze discret fix pe covorul nou.
Ea consideră de obicei că peria este un obiect demn de atacat.
Prima încercare de „grooming profesional” la noi acasă a arătat cam așa:
Eu, cu peria în mână, zâmbind optimist:
– Hai, Isis, să facem o prințesă din tine!
Isis, cu ochii măriți:
– Mod luptă activat! AVENGERS, ASSEMBLE!
Se așază, aparent docilă. O ating cu peria pe spate, ușor.
Într-o secundă se întoarce pe spate, prinde peria cu lăbuțele din față, o „boxează” de parcă ar avea meci televizat și apoi o mușcă victorios.
„Când încerci să perii o pisică și pleci cu peria bătută, nu mai ești stăpân, ești din sparring partner.”
Totuși, insistăm. Și eu, și iubita mea. Încet, cu pauze, cu multă blândețe. Și ceva bunătăți pe post de mită.
Cu timpul, am descoperit că există un moment purrrfect: înainte de a mânca și când ajugem acasă de la job. Atunci devine moale ca plastilina, cooperează, iar peria reușește uneori să atingă spatele, coada, chiar și gâtul, fără să declanșeze o revoluție.
La un moment dat, ne-am pus întrebarea pe care o au mulți stăpâni:
„Nu ar fi mai bine să o duc la un salon de frumusețe pentru animale, unde există grooming profesional și oameni care știu exact ce fac?”
Așa am început să citesc despre coafură canină și felină, despre cum arată o ședință de grooming cu grijă, ce înseamnă un mediu calm pentru animale, de ce contează să fie obișnuite treptat cu sunete, cu foarfeca, cu uscătorul.
Și, normal, am dat peste conceptul Pet Cochet, un nume care sună deja a răsfăț pentru patruped, dar nu doar de dragul pozelor de Instagram, ci ca filozofie: îngrijire ca formă de iubire, nu doar de estetică.
Mi-am și imaginat-o pe Isis la Pet Cochet, într-un salon de coafură felină, uitându-se sever la toată lumea, verificând personal dacă toate ustensilele sunt la nivelul așteptărilor ei regale.
„Nu tu alegi salonul, vii cu propunerea, pisica îl aprobă. Tu doar plătești.”
O zi imaginară de răsfăț pentru Isis la Pet Cochet, că altfel nu văd (nu este o pisciuță care să aibă nevoie de îngrijire specială cum sunt cele cu blană cu păr lung)
Cum ar arăta o zi perfectă pentru Isis într-un astfel de salon din Oradea?
Sosirea Reginei
Isis ajunge în cușca de transport, profund ofensată de ideea că a părăsit canapeaua.
Din cutie se aud vocale scurte, dar apăsate:
„Miau.” (Subtitrare: „Cine a avut ideea și a semnat pentru această excursie neautorizată?”)
La intrare, atmosfera e calmă, personalul zâmbește, se vorbește încet, exact genul de relaxare pentru câini și pisici pe care o menționează toți specialiștii. Nimeni nu grăbește nimic, nimeni nu forțează pisica.
Pentru Isis, asta e primul test:
– „Dacă nu țipați, poate că ar trebui să o ard mai chill”, ar spune ea.
Cunoașterea teritoriului
I se deschide cușca, i se dă timp să miroasă, să observe. În mintea ei:
„Hmm, nu miroase a veterinar. Miroase a șampon, a blăniță curată și… a alte animale. Interesant. O să vă țin sub observație, mușca-v-aș, dar nu acum.”
Aici intervine filosofia grooming cu grijă: nu sari direct cu peria, ci construiești încredere. I se vorbește blând, i se arată peria, se testează reacțiile.
Isis, în stil Doroftei, atinge ușor peria cu lăbuța din față:
– „Am ochii pe voi. Dacă se întâmplă ceva suspect, trecem în runda a doua.”
Baia – momentul adevărului
Când pisica ajunge la capitolul „apă”, Universul se oprește. În mintea ei rulează sirene, alarme, planuri de scăpare. Dar apa e la temperatura potrivită, mișcările sunt sigure, blânde, adaptate unei pisici tortoșel cu personalitate.
Șampon delicat, spălare calmă, pauze scurte, mângâieri pe frunte între etape. Asta înseamnă îngrijire responsabilă: nu te grăbești, nu sperii animalul, îl lași să respire.
Isis protestează puțin la început, dar apoi probabil se gândește:
„Ok, recunosc. E… chiar plăcut. Dar nu o să arăt asta pe față. Ia uite-o pe aia din colț ce toarrrce… ”
Uscat, periat, stilat
Uscătorul e folosit la un nivel de intensitate adaptat, cu grijă să nu o sperie. Blana se aranjează, se descurcă, se verifică pielea, ochii, urechile – pentru că fericirea patrupedului nu se vede doar în blană lucioasă, ci și în sănătatea generală.
Periatul, marea noastră luptă de acasă, aici devine parte din „program”. Blana tortoșel începe să lucească frumos, fără smocuri rebele.
Mi-o și imaginez pe Isis în oglindă, privind peste umăr:
„Nu e rău. Nu e rău deloc. Să notați în fișă: ACCEPTABIL. Cu plus.”
La final, primește o mică recompensă, o vorbă bună, o atingere pe cap. Nu e doar un „look nou”, e un pachet complet de Lăbuțe Fericite.
„Adevăratul lux pentru un animal nu e fundița de la final, ci faptul că se simte în siguranță în timp ce-l răsfeți.”
După o astfel de zi la Pet Cochet, o văd pe Isis întorcându-se acasă cu blana perfectă, ochii sclipind și atitudinea de… și mai regină. 🙂
Se urcă pe canapea, se așază fix în mijloc, ca să fie văzută din orice unghi.
Se întinde demonstrativ, pe modul model de revista de lux: „Vedeți ce frumoasă sunt? Așa să mă vedeți mereu, nu doar când vă fac ochi dulci.”
O mângâi, blana e moale, curată, sănătoasă.
Și exact atunci îmi dau seama că îngrijirea regulată a blănii nu e moft, e o formă de respect. Pentru ea, pentru confortul ei, pentru sănătatea ei.
„Nu există animale fericite doar pentru că arată bine. Ele sunt cu adevărat fericite când se simt bine în blana lor.”
Dragostea nu e doar când îi punem mâncare premium, specială pentru pisici sterilizate în bol, este și atunci când:
- îmi lasăm cartea din mână ca s-o lăsăm să doarmă pe piept sau între picioare;
- scriu la laptop cu o mână, pentru că pe cealaltă o ține ea captivă;
- periem blănița cu răbdare, chiar dacă știm că riscăm să ieșim „bătuți” din meci;
- citim sfaturi de îngrijire a blănii și căutăm soluții mai bune pentru ea;
- avem grijă să-i numărăm boabele ca să nu ia în greutate mai mult decât este normal;
- îmi imaginez cum ar fi să o ducem într-o zi la Pet Cochet, la un adevărat salon de coafură felină, unde să fie tratată ca ceea ce e: un membru mic și blănos al familiei.
Viața cu Isis este și despre faptul că:
- fotoliul sau canapeaua nu mai sunt doar pentru tine, sunt de fapt ale pisicii, iar tu vii și stai cu chirie
- hainele negre vor avea unori, vara, un imprimeu din „colecția Isis”.
„Când ai o pisică, nu mai ai liniște. Ai ceva mai bun: companie.”
Întrebări frecvente (Q&A) cu Isis în rol de expert:
1. De ce e importantă îngrijirea regulată a blănii la pisici?
Pentru că:
- previne încâlceli dureroase,
- ajută la menținerea pielii sănătoase,
- reduce cantitatea de blană înghițită,
- pisica se simte mai confortabil.
2. Merită să duc o pisică la un salon de coafură felină?
Da, mai ales dacă:
- are blana lungă sau deasă,
- nu se lasă deloc periată acasă,
- are deja noduri sau blana încâlcită,
- vrei un grooming profesional, făcut de oameni cu experiență, în mediu calm.
La un loc precum Pet Cochet, pisica nu primește doar un „look nou”, ci: este tratată cu răbdare, i se oferă confort și siguranță, totul se face cu gândul la Lăbuțe Fericite, nu doar la poze frumoase.
3. Cum știu că pisica mea se simte iubită?
Nu aștepta să-ți spună în cuvinte. Uită-te la gesturi:
- vine la tine și se așază lângă tine (sau pe tine);
- toarce când o mângâi;
- te „lovește” ușor cu lăbuța ca să-i dai atenție;
- doarme liniștită în preajma ta.
„La pisici, iubirea nu se declară, se trăiește. Pe canapea, pe pernă și uneori pe tastatură.”
Isis m-a învățat că iubirea față de un animal nu înseamnă doar bol plin și litieră curată.
Înseamnă: timp împreună, răbdare când nu vrea să fie periată, blândețe,grijă să alegi pentru ea ce-i mai bun – fie că e vorba de mâncare, de jucării sau de un salon ca Pet Cochet, unde coafura felină și confortul merg mână în lăbuță.
„Familia nu înseamnă doar cei care vorbesc. Înseamnă și cei care miaună sau latră (dupa caz), torc, se supără la perie, dar se întorc mereu la tine, pentru încă o mângâiere.”
Articol scris pentru pet Cochet si Superblog 2025
Surse foto – pet cochet, arhiva personala
Miiiaau, Pet Cochet!