… Rujul ei rosu aprins imi crease o stare de disconfort interior ce ma rascolea, ma ardea, ma facea sa-mi ridic ochii din smartphone-ul ce-l “butonam” in draci, doar-doar o mai trece timpul. Imi construiam cu migala imaginea ei in gand, desi o vedeam cu coada ochiului, furand cate o bucatica din trupul ei si mesterind dibaci cu rabdare, la imaginea ei, in mine… in mintea-mi atatata de rujul ala rosu ce mangaia niste buze pline ce pareau chiar naturale.
Cred ca-s naturale, altfel ar fi chiar naspa… Sau, n-ar fi… Nu, la ea n-ar fi… imi zic, mustacind vizibil. 🙂
Sunt doar eu si ea. Nu ma vede ca zambesc. Eu stau jos pe un fotoliu de terasa. Ea in picioare, se plimba a relaxare, cu o tigara in mana, pe 3 metri patrati.
Hmm, am noroc cu ochelarii de soare, ca pot fura linistit din imaginea ei… He-He. Nu stiu cum de nu mi-a venit mai repede ideea sa o privesc in voie, ca doar am ochelarii. Totusi nu vreau sa par un ciudat, un pervers, sa-i strapung intimitatea…
Nus’ ce dracu m-a apucat de imi controleaza privirea, capul, ma face sa ma uit la ea mecanic. Nu mi s-a mai intamplat demult asa ceva. Ma simt ca un adolescent. Un teenager imbatranit cu ganduri prea masculine. 😉
Normal, ca m-as pierde intr-un prelung sarut cu ea, normal ca i-as mirosi parul, pielea… Da, o iau razna ma duc la vale cu gandurile, si ea nici nu pare ca stie ca-s aici. Sta si fumeaza…
Urasc femeile ce fumeaza barbateste. Le stii? Alea gen Popeye Marinarul, dar cu par si nu chiar asa musculoase, dar asa imi inspira imaginea aia, tigara in coltu’ gurii si… 🙂
Dar ea, nu. Azi nu! Ea are un rafinament aparte, o feminitate exacerbata, accentuata fiind parca de tigara aia. Imi imaginez semnul rujului lasat pe filtru si automat ma gandesc cum mi-ar sta cu un astfel de semn…
Hai, ca sunt aiurea… De ce naiba nu mai vine? Astept pe cineva sa ne intalnim, sa vorbim, ca mi-a zis ca pe terasa asta minunata, relaxanta, cu accente de lux, muzica buna, avem atmosfera. Nici nu stiu ce vrea!
Noroc ca e wifi aici, moca, imi zic in timp ce sorb din sticla de bere.
Oare daca ii trag o poza pe furis si o caut pe Google? imi fugi mintea mea de internaut, in speranta gasirii unui nume, un facebook, d-astea…
Ce, cer atat de mult? Se intampla sa imi placa o fata, o femeie si…
Brusc sunt deranjat – daca mi se permite exprimarea – de prezenta ei. Sta aproape lipita de mine. Eu, cufundat cu ochii-n smart, tresar si imi duc privirea pe pantofii ei, pe gleznele fine, urcand obraznic in slow-motion parca, spre genunchii ei golasi – hm, ce fusta scurta! – alunec spre talie, urc… cand brusc nu pot trece de “badigarzi”. Tot trag de ochi, aproape dureros, incercand sa ajung sa o privesc in ochi, sa-i vad fata, dar genele-mi parca mi s-au prins in decoleteul ei. Din ala adanc, cu abrupturi periculoase ce indeamna la climbing. Alpinist ma fac! Aproape ca sunt nevoit sa-mi descarc o aplicatie in smartphone, ca sa trec mai departe de “strajeri”. 🙂
Excursia mea continua cu gatul ei. Ah, de-as fi Dracula! Harap-Alb ma cam cred eu, dar ala nu stia sa suga. Iar gatul ei indemna perfid la… Ah, am ajuns la gura ei. Rujul. Buzele. Tigara? Tigara, nu-i? Si n-apuc sa ma intreb de tigara ca…
Buna, ce faci? Numele meu e…
In capul meu deja putea sa fie si Lizuca, ca ma guduram ca un veritabil Patrocle. Atunci i-am vazut si ochii. Puteau sa fie si albastrii, si verzi sau negri, nici nu mai conta. Ma acaparasera pe veci. Hipnotizant, ce mama-dracu’ dar nu-i nimeni pe aici sa-mi dea douaj’ de perechi de palme sa-mi revin? Wake the fu.k up, baiatule! … 🙂
– Ma scuzi, continua ea, cred ca asteptam amandoi aceeasi persoana.
– Da, probabil. Eu sunt… Scuza-ma, n-am inteles cum te numesti ca eram prins cu… altele, ma fastacesc eu aiurea.
Ea zambind cu rujul ala la mine, ma loveste direct in retina, ca manusa unui boxer de la categoria Heavy. Senzualitatea ei atinge cote maxime in capul meu. Imi scot ochelarii de soare. Ma ridic.
– Elsa sunt. Deci, poti sa-mi spui… Elsa. imi zice zana, zambind si intinzand mana spre mine, dand din aripile ei de zana. Partea cu zana e in minta mea, “ofcors“. 🙂
Nu-i observasem mainile, unghiile… Hai, ma! Chiar asa? C’mon, fata asta e chiar perfecta?
Parca sunt inconjurat de o muzica feerica. O muzica buna. O fi de la DJ? – ma intreb. E frumoasa. Ma simt bine. Prea bine. Neasteptat de bine.
Ma invaluie fumul ei. De la tigara. A, ma speriasem, credeam ca am luat eu foc. Sunt inflacarat ce-i drept, inima frige, palmele-mi ard si par ca topesc mainile ei caldute cand facem cunostinta. Contact! Houston we’ve got a problem!
– De cand te-am vazut, am vrut sa fac asta… imi zice ea, aruncand tigara cat colo si luandu-ma pe nepregatite, isi atinse dulce rujul cel rosu-sangeriu de buzele mele. Soc!
Ma trezesc ca din vis, si-mi dau seama ca nu-i chiar vis. Vad sticla de bere din fata mea. N-o fi de la bere?! Este terasa frumoasa. Este realitate, e party! Dar, unde este EA?
Sunt la propria mea petecere-surpriza organizata de prieteni. Am lipsit 5 secunde cufundat in imaginea unei fete ce se misca “biniditat” pe valurile de decibeli revarsati din difuzoare. Barmanul isi face show-ul pe barul luminat frumos. Citesc pe el: EVENTCRAFT.
Incerc sa-mi amintesc, imi pare cunoscut numele. Organizatori de evenimente. Asta e!
Acum imi revin. Ma simt bine. Sunt fericit. Un prieten vine spre mine zambind, imi zice ceva ca-i cea mai tare petrecere ever, d-astea… Nu-l aud, am ochi numai pentru ea. Ea, ce danseaza acolo, se simte bine, ma priveste, o iubesc din priviri. Zambesc. Imi zambeste. Vine spre mine, inima-mi bate tare… Se apropie de mine, pe valuri provocate de gheata carbonica. Este o zana? Rujul ei rosu penetreaza aburul de atmosfera. Se opreste in fata mea si ma saruta scurt. O clipa cat un mileniu. Ea este Elsa. Iubita mea, de atatia ani. Ea mi-a facut petrecerea-surpriza alaturi de Eventcraft.
Eventcraft – Event Planner iti aduce irealitatea in realitate. Imagineaza-ti, viseaza cum ar fi, si va fi. Si daca nu te ajuta imaginatia ta, te va ajuta imaginatia lor. Se ocupa ei de tot, de la sonorizare, decoratiuni, lumini pana la locatii, rasfat culinar si make-up.
Ii gasesti in linkurile de mai sus, in povestea devenita realitate 😉
(sursa foto: site eventcraft.ro si google images)
