– Hai Marius, du-te! Hai, sa vezi ce frumos este! zicea mama impingandu-ma pe usile mari, din metal cu sticla, al teatrului Ion Creanga. Iar eu petreceam acolo la spectacol, un timp in copilaria mea comunistoida, pe un taram de basm, de poezie, si cu o emotie gatuita, ce parea ca dureaza zile in sir….