Din 2 februarie 2018 vine pe marile ecrane din sălile de cinema, Taraji P. Henson. Cine e tipa? Păi, tipa nu nu mai e chiar o tipă de când a tracut binișor de pragul de 40 de ani, dar în film nu s-ar zice asta. Nu e HOT, nu e genul foarte sexy, e mai pe ”sexy mom”, așa, energică și știe cu pistoalele mai ceva ca Mărgelatu, doar e ”Proud Mary – Asasina!
Deci, tanti Taraji, m-a surprins plăcut, zic. De ce? Pentru că pentru mine era o necunoscută, una care nu credeam că are ce căuta într-un astfel de film de acțiune, dar din generic văzând că e unul dintre producătorii filmului, mi-am zis că dacă tot a băgat un ban va fi ceva de bun simț. Și așa a fost, mă jur. Decent. În 2D.
De ce să vezi ”Proud Mary – Asasina”?
Pentru că este un film de mijloc, de nișă. Adică e filmul ăla pe care îl poți vedea cu cineva cu care ai ieșit în mall, DAR cu care nu te înțelegi la gusturi legate de filme. Ție îți plac SeFe-urile și cele de acțiune, ei/lui/lor le place ceva cu poveste de dragoste, cu ceva sentiment ori comedie. Filmul ăsta e ceva de ”împăciuială” pentru că are din fiecare câte puțin, doar cu ceva mai mult action prin punctele esențiale.
Nu, nu e un action, care e NUMAI action. Are o povestioară cu un băiețaș de vreo 12 ani (care se descurcă grozav în rolul său, poate cel mai bine dintre cei din film), cu tanti Taraji care deși e o ”mafioată” cu acte în regulă, vrea să se lase și o cuprinde un feeling de mamă, este și ceva mafie cu americani și ruși, un bunic Danny Glover care la cei 71 de ani, o arde destul de chill ca și cap al mafiei și nu duce personajul la un nivel spectaculos. E acolo, nu te supără, dar nici nu te încântă, își face treaba.
Nici talentul de șofer nu-i lipsește, desigur, în film, conduce un Maserati Quattroporte din 2017 – un fel de extensie a personalităţii lui Mary: sexy, puternică şi periculoasă, iar Henson se descurcă de minune la volanul bolidului, cum altfel?
Imaginile sunt destul de bine lucrate, unghiuri bune, nu-ți lasă impresia de film cu buget redus, nu te plictisești, nu are momente ”moarte” și nu e un film tras de el și lungit artificial, cu dialoguri decente, clisee normale. O versiune un pic mai altfel a unei povești cu mafioți din zilele noastre.
Nu este un film făcut CU și DE anonimi!
Regia îi aparține iranianului Babak Najafi. Cunoscut și pentru “London Has Fallen” (2016), Najafi a câștigat, în 2010, la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, premiul pentru “Cel mai bun film de debut”, respectiv “Sebbe”.
La rândul ei, protagonista Taraji P. Henson a fost nominalizată la Oscar, în 2009, drept “Cea mai bună actriță în rol secundar” pentru interpretarea din filmul ”The Curious Case of Benjamin Button”; în 2016 a primit un Glob de Aur pentru rolul din serialul TV “Empire” și mai are în palmares trei nominalizări la Premiile Emmy. Distribuția îi include și pe Billy Brown, Jahi Di’Allo Winston, Neal McDonough,
Margaret Avery, Xander Berkeley şi Danny Glover.
Ce m-a indus cumva în eroare, a fost chiar afișul filmului pentru că au ales un font și niște culori destul de ciudate pentru a promova filmul. Mă duce cumva spre filmele anilor 1970 sau spre ceva indian, aș zice dacă nu m-aș uita mai atent, iar asta te cam bagă într-o zonă ciudată.
Nu uita: de văzut când chiar vrei să vezi un film, dar nu ceva foarte agresiv, nu o să regreți timpul petrecut în sala de cinema.
Filmul ”Proud Mary – Asasina” este adus în cinema de InterCom Film și rulează în 2D din 2 februarie 2018.