Nu știu alții cum sunt, dar eu când imi mai pun căștile pe cap și dau un PLAY sănătos, mă urc în Mașina Timpului și dau peste Turbo B, cât să simt din nou The Power. Da, Snap! boy! World Power și The Madman`s Return, albumele, încă mai fac ravagii prin căștile mele bluetooth.
Acum, dincolo de Snap!, favoritul meu din anii 90 rămâne, de departe, Dr. Alban. Și-a lăsat aprenta masiv în pre-adolescența mea, contribuind la o cultură muzicală interesantă, cu beat-uri dance și influențe africane tare mișto. Nu pot să uit zilele în care aflam că a ieșit album nou (de prin reviste, ori radio) și trebuia să-l caut pe la tarabele din București, în piețe ori pe la metrou, că magazinele de specialitate nu existau nici în faza de proiect.
One Love și No Coke, au fost preferatele mele, la început. Peste It s My Life. Iar la Look Who s Talking (piesa și albumul) eram deja călit bine în ritmurile produse de suedezi. M-a ținut nebunia asta cam până prin 1996, când am dat de muzica electronică. Bine, dădusem de prin 1994, cu the Prodigy, dar încă eram la începuturi cu mixul ăsta de sunete psihedelice și dance.
Ray și Anita, 2 Unlimited. Sunt cei doi frumoși nebuni ai anilor de atunci, care cântau un pic altceva decât vestitul eurodance, erau mai pe techno, cu un vibe aparte, cu un rap și o voce feminină deosebită, cu o imagine mai futuristă-n clipuri și fotografii. Sunau și sună al naibii de bine chiar și astăzi, chiar dacă Anita nu mai este în trupă de ceva timp. Ocupă un loc important în cultura mea muzicală. Jump for Joy , No One, No Limit, Twilight Zone etc. remember?
Masterboy si Beatrix Delgado, vor fi și ei pe scena de la Arene. Pentru mine Masterboy nu au fost ceva care să-mi atragă în mod deosebit atenția cu ceva. Aveam prieteni care erau înebuniți după hiturile lor, eu nu. Cum nu eram nici cupă Capella, Corona sau Twenty4Seven, dacă mai știe careva.
In schimb, N&D (da, Nick de la N&D, fără Delia, cel mai probabil) vor cânta pe scenă și știu sigur că se va lăsa cu niște voci ridicate în aer pe piese ca Vino la Mine, Vreau să Plâng, Nu pot să Uit etc. Nu are cum! Cine a trăit momentele alea de la inceputul anilor 2000, nu are cum să nu-și amintească de ei, cân piesele astea încă rup pe la tot felul de petreceri private sau busienss.
Brooklyn Bounce, cu set DJ, va rupe cu mulți bași în aer. și de-abia aștept să-i simt acolo, jos, în arenă. Brooklin Bounce, mi-au plăcut întotdeauna că erau pe un house mai agresiv, progresiv, hardcore pe alocuri, semânând destul de mult cu cei de la 666, trupă ce-mi plăcea mult s-o aud prin cluburi. Progressive Atack, Club Bizzare, Born to Bounce, Contact, Take A Ride, dacă vor fi în set list, sigur vor zgudui bine zona parcului Carol.
Am trezit ceva amintiri în tine? Da?
Atunci, hai și tu la un party al anilor 90 (detalii în link)
cum puține mai sunt!
Ține minte: 13 iulie 2018 – Arenele Romane
(bilete încă disponibile pe myticket.ro, iabilet.ro, bilete.ro, entertix)
Sincer, sunt tare curios ce fel de oameni vor fi acolo la party, sunt oamenii care pe piesele artiștilor ce vor fi pe scena, au avut, probabil, primul sărut, prima strângere de mână, primul dans, povești de dragoste frumoase și/sau iubiri de-o vară. Teoretic vor fi oameni frumoși, cu vârste de peste 30 de ani, acum cu familii și care vor petrece frumos pe ritmurile tinereții.
Pentru noi, cei care au luat din plin valul muzicilor anilor 90, este cu mult mai important decat ce s-a mai intamplat dupa 2000, prin prisma faptului că noi veneam după vestitele șlagăre comuniste și muzica străină subțire-n play-listurile de la radiourile de atuunci.