Da, exact, am fost să văd un film horror la cinema tocmai pentru a simți mai bine un astfel de film. Nu, nu am mai fost la un horror în cinema pentru că… nu am mai fost. Am în target alte filme pe care să le văd, în general SF-uri sau action din astea mai fanteziste. Ce-i drept, multe filme SF au accente horror pe alocuri, dar un film clasic care să se definească așa, nu experimentasem. Până acum.
Deci, cuprins de remușcări, am acceptat cu entuziasm invitația celor de la INTERCOMFILM să vizionez The Grudge 3 (Blestemul, în RO). Spre rușinea mea nu am văzut 1 și 2, dar o să le văd ca pe un fel de Sequel, dacă mi se permite 🙂
Filmul este produs de SONY, deci nu are cum să fie unul LAME, cum zice francezul. Capisci? Ok, ce m-a bucurat a fost și faptul că am văzut în film actori pe care i-am mai zărit prin alte filme mai mari sau mai mici, fie roluri pozitive, fie negative. Un alt lucru bun, pentru că eu credeam că va fi un film cu actori total necunoscuți și eram pregătit pentru asta.
Am văzut filmul într-o sală de cinema mai mică, la MOVIEPLEX, ceea ce mi-a plăcut și mai tare pentru că simți filmul mai bine într-o sală mică. Așa îl simt eu. Și l-am simțit, în pana mea, că oricât de viteaz o mai dau eu așa, tot m-am speriat de vreo 3 ori și am sărit pe scaun, deși eram cu un prieten și mai era și lume-n sală.
Filmul are o poveste clasică, cu o casă bântuită, poliție, oameni care au viziuni, personaje care apar ici- colo, când te aștepți și când NU te aștepți (vezi alea 3 ori de mai sus), efecte speciale foarte mișto, unele chiar scârboase, dar, na, ăsta e trendul filmelor horror. Bine că nu am mâncat popcorn sau nachos. Am preferat un suc cu lămâie, dacă mă înțelegi. 😉
Dialogurile sunt bune, iar felul în care este clădită povestea, pe diferite timpuri și oameni, îi dă un aer a la Tarantino așa, în vremurile lui bune, nu ca la Once Upon A Time in Hollywood, da? Un film la care am crezut că adorm până la final și poate că era mai bine, aveam șanse să visez un fir narativ mai captivant.
Revenind la The Grudg 3, ar mai fi subliniat faptul că e unul dintre puținele filme care m-a ținut în scaun cap-coadă, cu o poveste pe care o mai vedeam venind când și când, dar care la final, m-a făcut să cred că NU va fi ăla finalul, pentru că… e surpriză. Nu dau spoilere, dar o să vezi și creditele tot de pe scaun, mai mult ca sigur. 🙂
So, dacă ai chef de un film care să te mai scoată un pic din starea contemplativă, când nu ai chef de un super-mega-blockbuster sau când ești cu o tipă și vrei să vezi cum duce un astfel de film, DU-TE la Blestemul.
Special Thanks To Presa în Blugi
Las aici trailerul, care foarte bine făcut.
Este foarte tare filmul, merita vizionat!