Pentru prima data-n Grecia? Tips&Tricks despre Halkidiki si Kassandra (III)

Daca nu ai citit primele doua parti, le gasesti AICI (I) si AICI (II) 


Ce m-a zapacit? Ce e altfel? De ce sa alegi sau sa nu alegi Grecia? 

Pai, dealuri si munti mici, vegetatia total diferita, caldura mare, paduri de pini, faptul ca au culturi de tot felul, irigate. Miroase cu adevarat Dumnezeiesc in padurile de pini. Un amestec de rasina de brad, pin si miere dulce, ce te zapacesc si-ti dau o stare de Zen, instant. Pe bune! Mirosul asta l-as fi luat si la pachet, TO GO, acasa. 🙂

Marea mi s-a parut extrem de curata, fara alge, cu pietre ici-colo si cu iarba de mare sau ce-o fi fost aia, pestisori friendly, nisip din ala cum vezi prin wallpapere si care dau si culoarea AIA a apei din clipuri si fotografii. 🙂 Ah, era sa uit, FOARTE sarata! Mai sarata decat Marea Neagra. Daca a noastra vi se parea sarata, asta era “dracu gol si sarat”. In plus plaja din resort avea nisip fin, si inainta usor de tot in mare. Ideal pentru copii sau pentru cei ce nu stiu sa inoate.

Am nimerit sezon de VIESPI! Da, asta ne-a speriat din prima zi. Nu erau muste, erau muste cu ac. Adica pana am vazut o musca si m-am bucurat nespus ca am vazut, imi venea sa afum tot resortul ca sa plece viespile. Multe, frate! Mult prea multe! Erai ca intr-o stupina, sa mor. Eu cu un background apicol, cu o copilarie printre stupi, am fost chiar intrigat de cat de multe erau. Cautau tot timpul ceva. Nu inteleg ce, dar cautau.

Pe plaja, pe tine, pe sezlonguri, chiar si cand erai in mare, in apa, veneau in zbor la peste 30 de metri de mal. Cladirile resortului sunt cu acoperis si balcoane din lemn, mai rustic asa, placate cu piatra masiva. Mama, un adevarat VIESPAR!

 

Sper ca toate viespile au emigrat intr-acolo si acolo vor ramane! 🙂

Partea buna? Ca si cum ar fi o parte buna la viespi, te cam lasau in pace. Adica, nu erau agresive si plecau daca le goneai usor cu mana sau altceva. Erau ca niste muste. Nu chiar atat de enervante ca mustele, insinstente, dar destul cat sa intri in alerta cand veneau.

Nu am auzit pe vreunul tipand ca a fost intepat desi erau o gramada de copii, deci si ele erau in vacanta. Probabil aveau un an mai… altfel. Am auzit ca in alte parti nu prea s-au vazut. De altfel, plecand din resort, nu prea ne-am mai intersectat cu ele. Hmm…

Inca o chestie! SFAT! Nu va bazati acolo, in zona Kassandra, pe Google Map!  Au un drum modernizat, seamana cu o autostrada ce patrunde rapid mai spre mijlocul bratului, iar Google nu o stie, ii da cu virgula si vorbeste prostii.

In plus, la primul trip spre Lidl, plecand din resort, ne-a dus pe un drum pe care nu cred ca mai mersese careva de vreo douazeci de ani incoace. 🙂 Pitoresc, nu zic nu, dar se vedea ca odata fusese asfaltat trecand pe langa parcele, loturi ale oamenilor ce erau cultivate, chiar si o ferma parasita. Dupa ce am mers asa vreo trei kilometri, drumul ne-a convins sa ne intoarcem, ca Google manca rahat, iar noi nu aveam masina 4X4 si mai trebuia sa intoarcem cu ea acasa, ce dracu?! 🙂

 

Kassandra, Halkidiki probabil ca ne vom intoarce! Dar nu la anul! 🙂

Inca ceva ce m-a surprins. Pe oriunde am mers, fie cu masina, fie intr-o scurta drumetie in zona resortului, prin padure, grecii aduna rasina de pin sau alte conifere. Taie coaja de pe tulpina intr-un loc si capseaza acolo un saculet de plastic in care se scurge rasina. Un fel de “sangerare” al copacului, daca vrei… Probabil o folosesc ei la ceva, sa zicem… tamâie? Ca tot sunt ei ortodocși si le au cu spiritualitatea la fel ca noi. #pomohacirulz #nooffence

Dumul inapoi? le fel ca pe dus, dar cu multa apa. De ploaie. Am prins cel mai mare nor posibil, cred. Pai sa mergi de la Salonic si pana in Bragadiru sub acelasi nor? Si ploaie d-aia grea, cu galeata si alte asemenea. In afara de un pietroi care mi s-a rostogolit prin fata masinii la nici cincizeci de metri, undeva prin Bulgaria in zona cu atentionare, am vazut o masina un pic sifonata dupa un accident minor si soseaua in apropiere de Ruse, blocata de Politie, posibil accident, DAR deviata pe un drum ocolitor ca sa ajungem in timp util in vama, nu sa stam aiurea in cozi. In rest nu am vazut NICIUN accident, desi a plouat in toti cei 780 de km. La noi cum da un pic ploaia pe autostrada, sa te tii! Sau mai bine spus, sa te opresti la primul spatii de servicii sa te feresti de idioti.

Totusi, avem o tara frumoasa, bă! N-ar fi rau sa o tot colindam in lung si-n lat sa-i (re)descoperim frumusetile de orice fel. Eu așa zic.

Sfârșit?
🙂

 

 

Pentru prima data-n Grecia? Tips&Tricks despre Halkidiki si Kassandra (II)

Daca nu ai citit PRIMA PARTE, o gasesti COLEA

Grecia, pazea ca venim! Dar, mai intai sa trecem de Bulgaria, zic

La Sofia, care m-a surprins ca e la poalele unui munte destul de impresionant si golas, alege centura (pe bune!) ca e noua si a dracului de lată, trei benzi pe sens (!!!) mai tare decat orice autostrada si centura care va fi pe la noi construita vreodata. Pe bune!


Din centura Sofiei, dupa ce te-ai oprit la Mec-ul dintr-o zona in care e si Jumbo (ca sa recunosti usor), o sa o iei pe o autostrada fara taxa, cu multe tuneluri scurte si frumos intretinute, in zona de munte si deal. Culmea, au vreo trei tuneluri scurte care trec printr-un deal mic. Practic puteau taia lejer dealul, dar nu au facut-o, ei stiu mai bine de ce.

Am iesit din Bulgaria pe la punctul de vama, Kulata, dar nu inainte de a mai alimenta pana la plin, undeva intre Sandanski si punctul de trecere, pentru ca este mai ieftin litrul de benzina in Bulgaria ( aprox. 1 euro vs. 1.5 euro in Grecia).

Dupa Kulata, imediat urmeaza o statie de taxare unde se plateste o taxa de autostrada de 2.40 euro, grecii neavand vigneta. Deci, singura taxa platita sau daca bagi combustibil de la ei, probabil ca in pret intra si alte taxe care nu prea te-ar interesa 🙂

Cea mai proasta bucata de AUTOSTRADA pe care am mers VREODATA!

Nici n-ai platit bine ca deja te asteapta vreo 30 de kilometri din cea mai proasta bucata de autostrada EVER. Mai rea decat orice bucata de la noi, chiar si decat aia surpata. Gropi, denivelata, asfalt prost, tot ce vrei, “cu de toate”. Daca scapi viu de-aici, vei da peste o autostrada buna de tot, care te va duce pana in zona Salonicului sau Halkidiki. Mai nasol a fost pe intoarcere pentru ca am prins si ploaie, nu vedeam, deci, denivelarile si gropile. Naspa rau!

”Judetul Halkidiki”, cum zicea si Bobonete, are trei brate ce se avanta inspre mare: Kassandra (care, cica, e cel mai modern si mai populat), Sithonia (ceva mai salbatic) si Athos, cu muntele vestit si zona aia inchisa pentru sexul feminin, adica tot. Iti dai seama ca acolo e Raiul barbatilor? Mai multe detalii, intr-un trip viitor, cand voi fi singur pe-acolo, probabil, sau… la Gigi Becali, cel mai mare fan al Athosului.

Ce faci in zona Kassandra, Halkidiki? Ce vrei tu! 🙂

Pai, daca esti cu masina, si sper ca esti (daca nu, trebuie sa inchiriezi) poti colinda in lung (vreo 50 de km) si-n lat (vreo 15-17 km) Kassandra, dupa tot felul de plaje si asezari cu si de oameni, daca vrei sa mai vezi ceva din arhitectura locala veche SAU sa mergi la “sfantul” Lidl, ca sa revii cu picioarele pe pamant si sa te simti ca acasa.

Stai chill, ca Mega si Shop & Go, n-am vazut. Nici ceva aemanator. Este Lidl si pe Sithonia, deci esti acoperit, cum ar veni. Preturi de bun simt. Cam ce e si pe la noi, dar… in euro. Noi am ales sa mergem de vreo doua ori intr-o asezare de pescari, cica, in Afythos. Am fost si-n Nea Fokea sau Nea Fokaia, dupa altii. Stai “chilleanu” ca inscriptiile sunt si-n greaca, dar si-n engleza. Asa am afat cat de mult se aseamana cu literele slave. Na, am facut rusa in scoala vreo patru ani, deci…

Afythos, taramul zeilor! Sau nu. Este o zona frumoasa, lasati vrajeala cu zeii. 🙂

E frumos in Afythos, e micut, intortocheat, cu strazi inguste, cu magazine cu suveniruri, taverne mici si mari, si vreo cateva (cinci sau sase) pe marginea localitatii cu vedere la mare si la Sithonia, acolo o sa-ti dai seama cat de sus esti fata de nivelul marii, cred ca la peste 100 de metri. Sunt cateva puncte de belvedere foarte bune pentru fotografie.

TIP! Este o parcare privata, mare, amenajata pe un maidan, dupa ce treci pe directia inainte (sa nu faci stanga!) de o intersectie semaforizata si de doua benzinarii asezate de o parte si de-a alta a soselei principale. Imediat, dupa ce treci, faci stanga (linie discontinua) si dupa 50 de metri ajungi. De preferat in jur de ora 19 caci altfel se aglomereaza si acolo. Apoi o iei la picior cale de vreo 200 metri pana ajungi in zona… turstica.

Nu mancati Gyros! Nu faceti greseala asta! Nu are nicio treaba cu gyros-ul de la noi, iar cu shworma, nici atat. E bun, nu zic, dar micut si cam fara nimic in el. 50% lipie moale, pufoasa si in rest alergi dupa ingrediente. Am vazut cu pui sau porc, trei cartofi prajiti, kechup si mustar. Nu tu tsatsiki, sau cum s-o scrie, usturoi sau branza. WTF? E pana in 3 euro.

Daca te tine sa mergi in Salonic (sunt vreo 80 de km) sunt cateva chestii de vazut pe acolo, arunca un ochi pe Google sa te decizi daca merita drumul. Pe noi nu ne-a convins, am preferat zona Kassandra.

Mai multe despre… AICI

Pentru prima data-n Grecia? Tips&Tricks despre Halkidiki si Kassandra (I)

Ok, da’ plajele noastre ”nu e bune”? De ce acolo?

Da, exact. Am fost pentru prima data in Grecia. Atat eu, cat si fetele mele. Incercand sa mai scapam de bulgari si romani (vezi plajele lor si ale noastre de la malul Marii Negre), ne-am decis prin decembrie 2016 ca urmatoarea noastra vacanta de vara sa fie pe plaiuri elene. Na, pe nevasta-mea o cheama si Elena, fie vorba intre noi.

Fara sa avem vreo idee despre unde ar fi sa mergem, am ales aiurea-n tramvai, ca sa zic asa, sa mergem in Halkidiki, cum zice romanul sau Chalkidiki cum zice elenul. Apropo de asta, la noi orasul Thessaloniki, este de fapt Salonic. Asta daca vrei sa cauti pe Google Map sau pe Accuweather. Nu asta e important, dar ceea ce este cu adevarat important e faptul ca nu am vrut sa mergem pe vreo insula. Ca vrem sa ne simtim cu picioarele pe pamant, ca apa, ca feribot, ca rau de mare, alea-alea.

Cum cei de la TNR zic ca Thassos e un fel de Eforie (a treia mai exact) cu rautate 🙂 ne-am decis sa nu mergem acolo ci… “Hai in Halkidiki!”. Ce e aia? Nu stiu nici eu, dar suna a Grecia. Asa cum imi sunau reclamele de dupa anii ‘90 cu tot felul de destinatii via Paralela 45. A, si mai era si Halilulu, dar asta era un nume, un brand de alune, parca. 😛

– Cat este pana acolo?
– Vreo 750 de kilometri
– Doar atat? Dublu cat faceam pana la bulgari. Ne tine?
– Ne tine! Cum sa nu ne tina. E ca si cum ai merge pana la Satu Mare, plecand din Constanta. Cat de rau poate fi, avand in vedere ca vreo trei sferturi de drum e autostrada, fata de ceea ce gasim la noi?

Calimera Simantro Beach? Un fleac! Ajungi cat ai zice…

Gata. Halkidiki a ramas. Am ales un resort: Calimera Simantro Beach. Pentru ca avea 5 stele, ca ofereau si un biscuit si o maslina (demipensiune), ca era mare, ca era la mare, practic avea bucata lor, nu era aglomerat (era singurul resort din zona aia, cel mai apropiat era la vreo 8 km pe sosea, in Sani Beach), ca aveau doua piscine maaari de tot si ca review-ri proaste. Da, nu avea cine-stie-ce note pe Booking, iar parerile erau impartite. Parca, prea impartite.

Ne-am zis ca noi nu am avut aproape niciodata experiente naspa, datorita unui ingeras pazitor de-al nostru, un adevarat agent de turism, impecabil. Deci, Calimera. si tie, Phineas! (n.r. Phineas e un personaj din desene animate, da?)

Adica Buna ziua! deoarece Calispera este Buna seara! ne-am inteles? Atat sa stiu si eu. Si, in sfarsit, euroii au fost de partea noastra, ca ne-am saturat de leva si alte stotinki de la bulgari pe care trebuia sa-i cheltuiesti pana la ultimul ca sa nu ramai cu ei la intoarcerea in tara.

Drumul? Lung. Nu foarte, dar destul de. Noi am facut cei 780 de kilometri in vreo 11 ore. Intr-adevar, eu nu bag piciorul in masina pentru ca cele 3 pistoane ale Fabiei 2, nu sunt mari amatoare de viteze si de consumuri bune (benzina) la viteze mari. Asa ca a iesit o medie de vreo 80 km pe ora, avand in vedere ca la bulgari nu poti merge prea repede pe soselele pe care sunt radare fixe cand te astepti mai putin iar pe autostrada nu i-am dat mai mult de 110 km/h.


Nu prea sunt taxe de platit. taxa de pod de la noi (giurgiu), vigneta de la bulgari si o taxa de autostrada la greci

Rezultatul? Cu un sfert de drum mers cu AC pe ON (na, am plecat pe la 4 dimineata de acasa), am reusit fenomenalul consum de 5,3 la suta, cu masina incarcata full si “traditionalele” dealuri si munti de la bulgari cu niste urcusuri destul de grele, unele.

Via Giurgiu – Ruse, vingneta pentru bulgari achizitionata chiar din vama lor, pentru 7 zile (atat stateam) pe care am dat 8 euro. Platit in euro. Am incercat si plata cu cardul, dar bulgarul nu a vrut sa accepte, desi scria MARE ca accepta toate cardurile posibile.

A mai fost taxa de pod de la Giurgiu pe care am platit 13 lei ( la bulgari pe intoarcere este 2 euro, dar nu accepta centi sau card, ATENTIE! sau puteti plati in leva echivalent daca aveti la voi).

Altceva nu mai este de platit in Bulgaria. Poate un mec puisor sau cheeseburger de la Mec-ul de langa Sofia, pe centura lor. Daca te razbeste foamea sau joaca (ca e si un Junbo langa).

Pune Waze sau Google Map, sa te conduca, oricum avem net in roaming, acum, cacalau. Deci, pana la Sofia o sa tot dai de camere radar fixe si localitati putine. Drumul, desi pe o singura banda pe sens, este foarte bun. Asfalt tocit, dar fara gropi frate sau denivelari aiurea. Nota 10, bulgarilor.

Continuarea? AICI

 

 

Am fost in vizită la Apa Nova – SEAU Glina

Sincer, când am acceptat invitația, de Ziua Mondiala a Apei, de a merge alaturi de alți bloggeri pentru a vizita Apa Nova – SEAU Glina (Statia de Epurare a Apelor Uzate Glina), eram sceptic. Nu știam mare lucru, iar ceea ce știam era faptul ca Bucureștiul nu are o astfel de statie de epurare a apelor provenite din gospodării. Sau că ar avea, dar nu era funcțonală. Evident că rămăsesem în urma cu toate, și că aveam să ma inșel și să descopăr că lucrurile nu stau deloc așa cum credeam.

Mai mult decat atât, SEAU Glina by Apa Nova, nu numai că preia toate apele reziduale ce provin din gospodarii, ci și pe cele care provin de la ploi, de pe străzi, practic. Iți dai seama câtă apă poate filtra în zilele ploioase? Și toate acestea doar pentru “simplul” fapt ca această apa trebuie reintrodusă in “circuitul apei in natura”, cum s-ar zice, în conditii cît mai bune, eco-friendly.

Dar să le luam pe rând, cu câteva date despre stație:

  • Apa Nova este cea care administrează această statie, proprietar fiind în continuare Primaria București;
  • Lucrările de proiectare și realizare a SEAU au debutat în perioada 1982-1985;
  • În 2003 a fost aprobată finanțarea pentru prima fază de modernizare, proiectarea și construirea derulându-se în perioada 2007 – 2011;
  • Apa Nova a preluat SEAU Glina în operare în iulie 2011;
  • Apa Nova – Compania de Ape Bucuresti este la aceasta ora cel mai mare producător de energie din București din surse regenerabile.
  • 55% din energia consumată este produsa pe amplasament.
  • 6 ore dureaza de la intrarea apelor in Statie si pana la deversarea ei in raul Dambovita.

 

Mai mult decât atât, am aflat din datele provenite de la Agenția Europeană de Mediu, că de la începerea operării de către Apa Nova în 2011, SEAU Glina a contribuit decisiv la reducerea poluării asupra apelor de suprafață. Începând cu 2014, cantitatea de reziduuri poluante eliminate de către SEAU Glina a depășit-o pe cea pentru care stația fusese inițial proiectată.
Un alt punct remarcat de către Agenția Europeană a Mediului ține de contribuția pe care SEAU Glina o are la creșterea conștiinței civice privitoare la efectele poluante ale apelor reziduale și al impactului pe care acestea îl pot avea asupra ecosistemelor.

 

Despre Apa Nova nu știam decât faptul că alimentează Capitala cu apă și că se ocupă și de rețeaua de canalizare, nu știam că se ocupă si de apele reziduale, pluviale. Practic, ce-și dorește Apa Nova, este să afle cât mai multa lume este faptul ca asigură atât serviciul de alimentare cu apă potabilă, dar şi pe cel de alimentare cu apă industrială, preluarea apelor pluviale, precum şi preluarea şi epurarea apelor uzate, toate aceste servicii fiind cuprinse în cadrul sintagmei Apa Nova – Compania de Ape.


În momentul de față, compania are aproximativ 1800 de angajați, operează 2507 km de conducte apă și o rețea de colectare si transport a apelor uzate si pluviale cu o lungime totala de 3287,78 km și 3 stații de producție a apei potabile – Roșu, Crivina, Arcuda. Stația de producție Crivina este nouă, conectată în iunie 2006 la sistemul de alimentare cu apă a orașului București; are o capacitate de tratare a apei potabile de 260.000 m3/zi. Aici, pe lângă metodele clasice, se realizează tratarea apei cu ozon şi îndepărtarea micropoluanţilor cu cărbune activ pulbere.

Ca tot vorbeam, mai sus, de modernizre, sa vedem ce iseamna acesta modernizare in prezent cat si in viitor:

Ce înseamnă etapa I de modernizare:
108 milioane euro investiți
1.22 Mil. locuitori echivalenți
10 m3/s tratare parțială
5 m3/s tratare completă
Pentru finalizarea lucrărilor este nevoie de o finanțare totală de 388,2 milioane de euro, din care 62,63% vor proveni din fonduri UE, 7,7% de la bugetul de stat și 0,71% de la bugetul local al Capitalei, iar restul de 28,96% trebuie asigurat din finanțări rambursabile, potrivit documentației pregătite de primărie.


Apa Nova colaborează strâns cu Primăria pentru faza a doua de modernizare a Stației. Astfel,  documentația pentru continuarea investiției și asigurarea finanțării din fonduri europene a fost realizată în procent de 80% cu ajutorul nostru.


Ce presupune faza a doua de modernizare:
Reducerea aporturilor parazite;
Epurarea completă;
Preluarea vârfurilor de viitură în storm bazine;
Bazine de retenție în zone depresionare;
Rețele noi în sistem divizor;
Deversoare de ape mari;
Caseta inteligentă.

Ce am gasit la Apa Nova – SEAU Glina, m-a facut să mă simt bine, să știu că totuși Bucureștiul este “pe âaini bune” când vine vorba de epurarea apelor reziduale si intoarcerea acesteia, in siguranță, în natură (practic deversarea ei in râul Dâmbovița).

Am aflat că Apa Nova a redus riscul de inundații datorită faptului că au curățat caseta de ape uzate de sub raul Dambovita, pe o distanță de 17 kilometri (de la Lacul Morii până spre Glina), eliberată fiind de betoane, lemne si fiare, aruncate de-alungul timpului, și care poate prelua in caz de necesitate, debite mai mari de 200m cubi/s, adică mai mult decât debitul Oltului (196m cubi/s)!

Mai jos cateva fotografii cu bloggerii ”în vizită de lucru” dar și câteva ”trofee” din ce ajunge pe rețeaua de canalizare la Stația de la Glina, precum si un clip video facut de vloggerul nostru de suflet, Pandutzu:

IMG_5732 20170322_144255_HDR 20170322_144710_HDR IMG_5717 IMG_5733

Imi este dor de o iesire pe munte old-school, asa…

Imi aduc aminte cu placere si acum de startul pe care l-am avut cand eram mic si mergeam la munte in tabere sau in vacante la rude. Taberele au fost intodeauna la munte iar rudele erau la… munte. 🙂 Mai exact, am fost pe rand in anii de generala la Tabara Caprioara (langa Moroieni), la foat cabana Cristianul Mare din Postavaru, la fosta cabana Diham din Bucegi. Mai tarziu un pic am dat o tura pe la Poiana Izvoarelor, Babele, Caraiman, Zanoaga, Negoiu, iar Cristianu Mare, Scropoasa iucas, Muntele Rosu si cate or mai fi fost ca nu-mi mai aduc aminte acum.

253946_4440384206115_1255734651_n
Am facut, un pic, parte si dintr-o ”echipa de soc” de viitori ghizi montani cu care am cunoscut, cred, o ultima senzatie a vietii de munte. Nu, ca nu au fost din alea grele, naspa. Era ”frumosul ala” de a merge multi pe munte, de a canta, de a dormi la gramada, de a suferi de frig impreuna, de a rade mult si de lacrima la povesti triste si pline un eroism pe care numai un iubitor al muntelui le poate simti.

Mi-aduc aminte cand aveam vreo 19 ani si am plecat singur intr-o tura pe munte sa fac cunostinta cu vestitii Jepi Mari si Jepi Mici ai Bucegiului. Tura ce a inclus si o vizita scurta la Babe si Crucea Eroilor. O altfel de aventura cu care nu eram obisnuit, o tura in care am legat prietenii cu necunoscuti si am mers alaturi de unul si de altul si-am impartit o cicolata energizanta. 🙂

528083_4440381726053_2091174980_n

Imi este dor sa mai merg pe munte asa cum o faceam demult, parca prea demult. Viata te ia si te duce pe tot felul de carari, alambicate. Cu greu mai gasesti calea sa te intorci la ”ale tale” macar o data pe an. Acum am altele in plan. Include si bicicleta de munte. Mult mai rapid, mai intens si cu adrenalina din plin. Nu e la fel, nici nu are cum sa fie pentru ca e altceva. Am mai avut o experienta la munte #cubicla MTB prin 1996, Cu prima mea bicicleta de munte care nu era chiar asa ”de munte” dar atat era nivelul atunci. 🙂

Sa ne intoarcem putin pe munte, zic. N-ar strica ceva miscare si aer curat!

561613_4440382126063_599705370_n

546589_4440382526073_1502261639_n

424605_4440382926083_1049497971_n

526992_4440383566099_654483099_n 295163_4440383286092_631470321_n

Prima iesire #cubicla din 2017. Am scos-o pe Katherine sa inghete un pic.

Avand in vedere ca nu iesisem cu noua bicicleta la o tura mai lunga (precedenta a foste de numai 16 kilometri), mi-am luat inima in dinti si am iesit in ziua de doi a lui Nea Ianuarie. Soarele era sus de tot pe cer, cale de vreo trei sulite, cum ziceau inaintasii nostrii, afara fiind vreo 4-5 grade DAR Soarele te incalzea destul de bine. La fel si pedala. Si tuica. 🙂

Mi-am propusa ajung tocmai la Adulatii Adunatii Copaceni parcurgand un traseu de 25 de kilometri si trecand prin Cornetu, Mihailesti, Popesti, Novaci si Darasti-Vlasca. Din cauza betiei dintre ani slabei pregatiri dar si din cauza de vant din fata, am reusit o medie pe cei 50 de kilometri de apropae 20 de kilometri pe ora. Rezonabila zic, avand in vedere frigul, hainele de pe mine, kilogramele in plus si betia dintre ani pregatirea mai slaba.

Am plecat la drum singur. Eu si cu muzica din casti. Oamenii veneau in coloane de masini, intorcandu-se din vacanta de sarbatori. Curgeau spre Bucuresti, dinspre Alexandria. Destul de aglomerat pentru o zi de 2 ianuarie. Lucrurile s-au mai domolit cand am intrat in Mihailesti si am inceput cei 15 kilometri ce ma desparteau de Adunatii Copaceni.

M-am oprit cateva minute pe barajul de la Cornetu sa mananc niste seminte, de pe Arges, pentru a-mi mai reveni putin si pentru a face cateva fotografii extraordinare. Nu am pierdut ocazia de a face si un scurt Live pe facebook, ca asa-i sta bine voinicului calare pe Katherine. Extraordinar de frumos se vede lacul inghetat. (vezi foto).

Tura de prin satele Giurgiului, a fost foarte linistita avand in vedere ca erau multe bunicute sexy pe la porti si doar cateva masini ce treceau. Birturile erau deschise dar nu erau (inca) abonatii obisnuiti asa ca m-am oprit sa-mi fac eu abonament. Probabil ca inca mai au ce bea pe acasa 🙂

A fost o tura de iarna simpatica. Linistita si numai buna pentru a ma mai misca putin dupa o luna de decembrie cand nu am iesit decat de vreo doua ori (bune si turele alea). Vremea este ideala pentru pedalat daca nu e umezeala, gheata si daca soarele este sus pe cer. Asa ca daca se pastreaza vremea asa, sigur voi mai iesi putin in Ianuarie. Ca doar nu-i Gerul Bobotezei, nu?

Sa fie lant intins si vreme buna!

#cubicla #katherine #stayinfocus

15873240_10211499663425611_2413196254375234217_n 15871856_10211499664265632_1606018323786417265_n 15781151_10211499664945649_5480239741681286617_n 15826134_10211499666425686_7084391641576108541_n15871677_10211499658305483_8511852127236201228_n 15871929_10211499667145704_6939636520377942279_n 15822785_10211499658665492_94897460605028478_n15871481_10211499659985525_3986884636206622121_n

Am fost la Castelul Cantacuzino din Busteni si chiar merita o vizita, doua, trei…

La Castelul Cantacuzino din Busteni nu ajunsesem de cand a fost renovat pentru vizitatori. Fusesem in urma cu ceva ani cazat la o pensiune de langa castel si tot trageam cu ochiul peste gard sa vedem una-alta. Se prezenta destul de bine si ma miram ca nu este vizitabil.

Acum dupa ce am trecut de multime de ori prin zona, ne-am facut traseul astfel incat sa avem in vedere Castelul Cantacuzino. De fapt, el a fost principala atractie pentru o iesire de week-end pe Valea Prahovei, la sfarsit de toamna.

Nu intru in amanunte istorice legate de Castel si de familia Cantacuzinilor pentru ca se pot afla usor pe wiki sau pe site-ul lor, ma voi rezuma la ce am simtit acolo. Am profitat si de faptul ca era expozita Moving van Gogh si cum fii-mii ii cam place pictura, am zis sa luam pachetul full cu vizitare castel cat si expozitie. Daca pentru adulti pretul este de 45 lei, pentru copii de 6-12 ani este de 17 lei.

A meritat sa vedem atat castelul cat si expozitia, iar ghidul din castel a fost destul de antrenant si am ascultat impreuna cu ceilalti vizitatori (la 13,05 cand am intrat au fost peste 30 de persoane) povestile si istoria locului si a familiei Cantacuzino. Fizic, castelul este de stul de mare. Ca si vizitare nu se vor vizita prea multe dar sunt de ajuns incaperile si povestile pentru a-ti face o imagine despre castel.

Sunt vreo 6-7 incaperi vizitabile  (numai in tura de vizita a castelului) plus balconul ce are privelistea deosebita asupra Bucegiului si a Busteniului, castelul fiind amplasat pe partea opusa, in muntii Baiului -Zamora.

Fata ghid de la expozitia van Gogh ne-a preluat pe noi, cei ce voiam sa vedem mai mult si am mers in alte incaperi de la etaj in care erau niste schite dupa tablourile lui van Gogh cu povestile aferente. La final ”cireasa de pe tort” a fost partea de multimedia 3D, interactiva cu elemente si imagini van Gogh-iene (daca mi se permite). De mare atractie pentru copii!

Curtea castelului ne imbie sa venim s-o vizitam mai ales in sezonul cald. Am iesit cumva in sptele castelului, dupa vizitare, nu inainte de a trece printr-o ultima incepere cu… suveniruri. Nu uitati ca exista si ”tips” pentru ghid. O sa dati de un recipient in care puteti lasa banuti.

Curtea mare din spatele castelului, este pietruita si are si un rond in mijloc. Este impresionant ca esti practic inconjurat de piatra, oriunde ai privi. Totul este din poatra. Apoi pasii te pot purta spre turnul de vanatoare, si poti urca lejer pe o poteca serpuita printre balustrade imense din piatra, totul completat cu privelistea permanenta asupra muntilor Bucegi.

Castelul are si un restaurant unde se poate servi masa sau bea un pahar de vin. Este terasa afara si cateva foisoare.Exista si un balansoar din lemn, mai in spatele curtii, un leagan improvizat intr-un copac, o bisericuta din lemn, statui interesante si mai jis pe pajiste fantani arteziene si o grota antropica. Noi le-am gasit inghetate, dupa cum se poate vedea si in fotografiile de mai jos.

Era si o mini -expozitie Salvador Dali in curtea castelulul pe pajiste cu cateva elemente.

Una peste alta vom reveni cu drag in primavara cand va da si coltul ierbii si ne vom plimba in voie prin curtea castelui Cantacuzino. taxa de vizitare a curtii fiind de 7 lei, poti bea un pahar cu suc racoritor la terasa, sa faci fotografii frumoase din foisorul de vanatoare  etc.

SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC SAMSUNG CSC

Cum e viața dupa primele două episoade din Westworld (HBO)

M-a pus Nea’ Anthony Hopkins si HBO (plus alți interneți) sa ma uit la trailerul filmului Westworld ce de-abia se lansă. Si mi-am zis atunci, uitandu-ma cu ochi mari si lipiti de ecranul laptopului, ca filmul asta chiar merita toata atentia mea calita intr-o vara in care am vazut toata seria Game of Thrones care s-a facut pana in zilele noastre. Da, eu eram ăla ultimul din Romania care nu vazuse Game of Thrones si nici nu aveam de gand, dar parca prea eram chiar ultimul 🙂

Asa ca acum deja cu muschii caliti in focurile, sabiile si intrigile GoT mi-am mai zis ca nu am cum sa dau gres cu Westworld, proaspatul serial produs de HBO. In mintea mea saraca, nu credeam ca HBO poate produce asemenea calitate de 5 stele la un film serial (vezi GoT) dar mi-au dat-o de m-au julit. Ei bine, dupa primele doua episoade din noul serial vad ”o gazdă” chiar si-n motanelul gasit saptamana trecuta in parcare. Probabil ca acolo a fost pus de ”cineva” ca noi sa-l luam. 🙂

Reteta serialului nu poate fi decat una de succes pentru ca are deja ceva ce are si GoT: intrigi interesante, sange mult, scene la limita horror, muzica buna (inclusiv ce de intro si outro sau cum s-o numi), nuditate la greu (cum avea si GoT la inceput), mult SF combinat cu western ca sa impace si caprele spațiale si verzele lui Eastwood (vezi combinatia din Cowboys vs Aliens, care suna ca dracu dar per ansamblu nu era chiar rau). Sa mai amintesc de faptul ca unul dintre producatori este Nea’ ”Gigi” (J.J.) Abrams, ca sa va dati seama de explozii si pac-pac? 🙂

Ciresele de pe torturi sunt, clar, Hopkins si Ed Harris care ma surprind foarte placut, avand varsta lor. Daca Harris ma dezamagise putin prin niste filme aparute anul trecut, parca (imi scapa numele) cand isi arata vizibil varsta, ei bine, aici regizorul si baiatul ăla de la imagine au pus astfel lucrurile cap la cap incat sa iasa ceva foarte misto iar imaginea actorilor sa fie asa cum le sade unor monstrii-sacrii ai cinematografiei (asta cu monstrii-sacrii ma cam zgârie si pe mine dar sunt buni, ce sa mai…)

Alte plusuri ale serialului este calitatea imaginii si efectele SF, ideea de ”gazde” (niste roboti umanoizi foarte evoluati), imagini cu peisaje din America anilor in care westernurile erau in mare voga, atentia la detalii si melanjul asta stintifico-pistolar cu o poveste ce s-a mai facut in anii ’70 (conform IMDB: ”A series inspired by the 1973 film of the same title written by Michael Crichton about a futuristic theme park populated by artificial beings.”) dar care arata atat de bine azi.

Primele doua episoade din Westworld mi-au deschis apetitul pentru urmatoarele. Sper numai sa nu ma reseteze careva maine sa ma uit din nou la ele, si poimaine tot asa, si… Error! Shut Down. Hibernate…

3,2,1… LogIn. I’m Back! 🙂

Trailerul cel nou dar si cel original (1973) de pe YouTube

sursa foto: imdb